La 29 martie 2004, România devenea stat membru cu drepturi depline al Alianţei Nord-Atlantice, moment considerat la acea vreme un mare succes al politicii româneşti.
Chiar dacă Alianța Nord-Atlantică este o organizație politico-militară, militarii români s-au adaptat și integrat valorilor NATO mult mai ușor decât politicienii.
În ultimele decenii, militarii români au ocupat aproximativ 50.000 de funcții în misiuni internaționale (peste 30.000 doar în Afganistan) și aproape 40 de batalioane și alte 200 de microstructuri au fost rotite în teatrele de operații.
Militarii și-au îndeplinit ireproșabil misiunile în zonele de război, s-au pregătit la nivelul celorlalți soldați din alte țări, au învățat procedurile de lucru și limba engleză, în timp ce politicieni, după aderare, au subfinanțat drastic bugetul apărării, pe idea că acum are cine să ne apere.
În 2012, ministrul apărării Corneliu Dobrițoiu a recunoscut că starea de operativitate a tehnicii a atins un punct critic, iar din 2013 bugetul apărării a început să crească.
Alianța Nord-Atlantică, creată la 4 aprilie 1949, asigură securitatea pentru aproape un miliard de oameni din cele 29 de țări membre. Principiul de bază al alianței este apărarea colectivă, trecut în articolul 5 al tratatului, care specifică că un atac asupra unui membru este considerat un atac împotriva tuturor. Cu toate acestea, conform articolului 3, fiecare membru are datoria să aibă o armată puternică, capabilă să se apere.
Aderarea la NATO a fost un moment istoric al țării noastre, ce a deschis calea integrării euro-atlantice și intrării în grupul select al țărilor Uniunii Europene.
România şi-a depus oficial candidatura la NATO în 1993 şi, un an mai târziu, a fost primul stat care a răspuns invitaţiei de a participa la Parteneriatul pentru Pace, devenind astfel primul stat din Europa Centrală şi de Est care a aderat la PfP.
În aprilie 1999, NATO a lansat Planul de Acţiune în vederea admiterii de noi membri, pe baza căruia România şi-a pregătit propriul Plan Naţional de pregătire pentru Aderare, care stabilea obiective, măsuri şi termene de realizare în vederea aderării la Alianţă.
La Summit-ul NATO de la Praga, din 21 noiembrie 2002, pe baza evaluării progreselor înregistrate de statele candidate, şefii de state şi de guverne ai ţărilor membre NATO au decis invitarea României, alături de alte şase state: Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia şi Slovenia, să înceapă convorbirile pentru aderare la Alianţa Nord-Atlantică.
Protocoalele de aderare la NATO pentru România şi pentru celelalte şase state invitate să adere au fost semnate în cadrul unei ceremonii desfăşurate la Bruxelles, la 26 martie 2003.
La 29 martie 2004, România a aderat la NATO prin depunerea instrumentelor de ratificare la Departamentul de Stat al SUA, stat depozitar al Tratatului Alianţei Nord-Atlantice.
Depunerea instrumentelor de ratificare a fost urmată, la 2 aprilie 2004, de ceremonia arborării oficiale a drapelului României la sediul NATO. Începând cu anul 2005, „Ziua NATO” se sărbătoreşte în România în prima duminică a lunii aprilie.
Pe perioada parteneriatului pentru pace și mai apoi ca membru deplin, România a participat cu militari la multe misiuni NATO și de coaliție, în cele mai fierbinți zone ale globului, cele mai importante fiind cele din Afganistan și Irak.
Începând cu 2002, avem o prezență neîntreruptă în Afganistan. Am început cu un detaşament de poliţie militară, o aeronavă C 130 Hercules şi ofiţeri de stat major, mai apoi am adăugat un batalion de infanterie și am ajuns să asigurăm inclusiv securitatea regiunii Zabul și conducerea aeroportului internațional din Kabul.
România a avut o prezenţă de peste şase ani în Irak, între 2003 și 2009, unde au fost rotiți aproape 10.000 de militari.
În Balcanii de Vest, Armata României a participat la misiuni atât în Bosnia şi Herţegovina, din 1996, cât şi în provincia Kosovo, din 2000, având în vedere că stabilitatea în această regiune este de o importanţă majoră pentru ţara noastră.
România a asigurat și misiuni de poliție aeriană pentru ţările baltice, între august şi octombrie 2007, cu patru avioane MiG-21 LanceR.
O altă misiune importantă la care marina militară a participat în fiecare an, începând cu 2005, cu o fregată Type 22, este Operaţia Active Endeavour în Marea Mediterană şi, timp de trei luni, în anul 2011, la operaţia NATO de embargo asupra LIBIEI, Unified Protector.
În prezent, liderii politici și militari sunt preocupați de întărirea securității flancului estic al Alianței în fața tendințelor agresive ale Federației Ruse, după anexarea ilegală a Crimeei.
La ultimele trei Summit-uri NATO, au fost dispuse măsuri de întărire militară a aliaților din est. Au fost constituite structuri de comandă și patru grupuri de luptă în țările baltice și Polonia.
României i-a revenit sarcina să găzduiască o brigadă multinațională, două comandamente, unul de nivel divizie și altul de nivel corp de armată, alături de o structură de integrare a forțelor NATO.
În țara noastră mai avem baza militară americană de la Deveselu, integrată în sistemul de apărare anti-rachetă NATO și un centru de excelență Humint la Oradea.
În perioada 2-4 aprilie 2008, România a găzduit Summit-ul NATO de la Bucureşti, care a reprezentat cel mai mare eveniment de politică externă organizat de România, la care au participat peste 6.500 de persoane.
Foto: Ziua NATO sărbătorită în Kandahar, 2018, Iulian_Cadulencu, mapn.ro
