Armele laser încep să domine câmpul de luptă (III)

Fulgere pe mare

 

Marina americană reprezintă prima categorie de forțe care a instalat și operaționalizat un sistem de arme laser la bordul unei nave.

Echiparea unei nave de luptă cu un astfel de sistem oferă un avantaj major față de alte platforme (terestre sau aeriene), deoarece se asigură fără probleme energia, spațiul necesar echipamentului și răcirea laserului, precum și integrarea cu celelalte armamente de luptă de la bord pentru coordonarea diferitelor echipamente de cercetare/observare și senzori.   

Sistemul de armă laser AN/SEQ-3 – LaWS (Laser Weapon System) este o armă cu energie directă fabricat de firma Kratos și dezvoltat de către Laboratorul de cercetări maritime al forțelor navale americane. În anul 2014 sistemul a fost instalat la bordul navei de desant maritim USS Ponce pentru testări în condiții reale, fiind primul sistem de armă laser din lume operaționalizat, certificat ca echipament militar și încadrat cu personal militar. În cadrul testărilor inițale ale LaWS (Fig. 9), a cărui dezvoltare a costat circa 40 milioane $, au fost distruse două ținte metalice mici instalate pe platforme plutitoare, precum și o dronă.

La putere mare (circa 30kW), laserul poate distruge diferite ținte, neutraliza senzori, incendia motoare sau detona materiale explozive. La putere mică, LaWS poate reprezenta un pericol pentru personalul advers, determinând militarii inamici să se retragă din pozițiile deținute. În plus, LaWS poate doborî drone mici în două secunde și poate distruge motorul unui vas mic.      

Încurajată de succesul obținut după această primă experiență, US Navy a continuat cu programul NLFoS (Navy Laser Family of Systems) – Familia de sisteme laser a marinei, care înclude mai multe sisteme cu diferite destinații. Un prim sistem din cadrul acestei familii este denumit HELIOS (High-Energy Laser and Integrated Optical-Dazzler with Surveillance) – Sistemul integrat laser de mare putere pentru asigurarea bruiajului optic și de supraveghere, dezvoltat de compania Lockeheed Martin (Fig. 10).

 

Cunoscut inițial sub denumirea de SNLWS (Surface Navy Laser Weapon System), HELIOS (60KW) va fi instalat anul viitor la bordul distrugătorului purtător de rachete USS Preble și va fi integrat cu sistemul electronic de luptă AEGIS ceea ce reprezintă un salt uriaș.

După se vede și din denumirea sa, HELIOS asigură protecția împotriva a trei tipuri de amenințări: observare, perturbarea funcționării senzoriilor electronooptici și distrugerea dronelor și a unor vase mici.

            Un alt echipament – ODIN este un sistem laser destinat distrugerii sistemelor aeriene fără echipaj. ODIN (Optical Dazzling Interdictor, Navy) –  Sistemul de perturbare a aparaturii optice și de interdicție al marinei a fost instalat la bordul distrugătorului purtător de rachete USS Dewey în luna februarie a acestui an.

Spre deosebire de alte sisteme, ODIN utilizează un fascicul laser de putere mică pentru perturbarea funcționării senzorilor și camerelor care echipează mai multe tipuri de vehicule aeriene fără echipaj, iar în cazul platformelor aeriene cu echipaj, pot perturba capacitatea de observare a piloților. Conform revistelor de specialitate, ODIN va echipa opt distrugătoare, urmând a fi instalat imediat sub puntea de comandă a navei, sprijinind și nu înlocuind actualele sisteme de luptă. 

Un alt component al NLFoS este SSL-TM (Solid-State Laser-Technology Maturation) – Sistemul laser în stare solidă pentru maturizarea tehnologiei dezvoltat de compania Northrop Grumman. SSL-TM (150kW) este, probabil, cel mai puternic și distructiv sistem laser instalat la bordul unei nave de luptă. Nu mai departe de luna mai a acestui an, nava de desant amfibiu USS Portland (LPD-27) a doborât o dronă cu ajutorul acestui sistem laser în timpul unui exercițiu demonstrativ desfășurat în Oceanul Pacific validând funcționarea diferitelor componente – sistemul de alimentare cu energie electrică, sistemul de răcire, etc) în condiții reale într-o zonă de operații critică.

HELCAP (High Energy Laser Counter-Anti-ship cruise Missile Program) – Programul laserului de intensitate mare pentru contracararea rachetelor antinavă reprezintă un proiect extrem de important derulat de marina americană. Laserii HEL actuali pot face o gaură într-o rachetă antinavă care evoluează pe o traiectorie în apropierea navei, dar dezvoltarea unei apărării eficiente împotriva rachetelor antinavă supersonice (Brahmos, 3M54) sau chiar hipersonice (3M22 Zirkon, de fabricație rusească) reprezintă o provocare majoră întrucât capul ceramic al unei rachete este proiectat special pentru a rezista la temperaturi foarte mari și numai fasciculul laser de intensitate foarte mare poate avea ceva șanse să le distrugă. Aceste experimente sunt esențiale pentru verificarea parametrilor de performanță, siguranță în operare, robustețe și mentenanță în afara laboratoarelor de cercetări, unde mânuirea sistemele laser sunt în sarcina personalului navei și nu a inginerilor sau cercetătorilor.  

După cum spuneam la începutul materialului, SUA nu sunt singurele implicate în programe de dezvoltare a sistemelor HEL. În Japonia, Kawasaki Heavy Industries și Fujikura colaborează la realizarea unui sistem experimental la care aplică o soluție inovatoare pentru generarea fascicului laser.

Programul are ca scop instalarea laserului la bordul distrugătoarelor purtătoare de rachete din clasa Maya care folosesc pentru propulsie un sistem hibrid COGLAG (COmbined Gas turbine eLectric And Gas turbine) de turbine cu gaz și motoare electrice, combinație care oferă suficientă energie și flexibilitate pentru sistemele curente și viitoare.  

În Europa consorțiul multinațional MBDA (Filiala Germania) și compania Rheinmetall și-au propus dezvoltarea unui HEL pentru forțele navale germane și care va echipa o corvetă dn clasa K-130 Braunschweig  în prezent în construcție. 

Sistemul Dragonfire este dezvoltat de Laboratorul de știință și tehnologie pentru apărare – DSTL în baza unui contract în valoare de 30 mil. lire sterline semnat cu ministerul britanic al apărării. Programul este coordonat de consorțiul multinațional de armament MBDA și vizează dezvoltarea unui sistem laser care să fie instalat pe o navă de luptă și să asigure o capabilitate totală de la descoperirea țintei și până la distrugerea acesteia.

În octombrie 2019 China a dezvăluit un sistem laser instalat pe un trailer, dar încadrat cu personal din cadrul forțelor navale, menționând că ar putea fi o soluție viitoare pentru echiparea distrugătoarelor purtătoare de rachete din clasa Type 055 Renhai ca alternativă pentru rachetele antiaeriene cu rază scurtă scurtă de acțiune HHQ-10.   

Capabilitățile pretinse de constructorii ruși ai companiei Ruselectronics pentru sistemul 5P-42 Filin sunt remarcabile și, în același timp, terifiante. Sistemul este destinat să neutralizeze sistemele de ochire ale adversarului pe timp de noapte în scopul împiedicării acestuia să execute o tragere precisă asupra obiectivelor proprii. În plus, sistemul este capabil să neutralizeze aparatura de vedere pe timp de noapte, telemetrele laser, complexele de rachete antitanc dirijate, precum și alte sisteme de electronooptice. A fost dezvăluit în premieră în decembrie 2018, iar versinea navală este instalată la bordul fregatelor purtătoare de rachete din clasa Admiral Gorshkov.

 

Contramăsurile se apropie  

Mai multe țări caută modalități de protejare a forțelor și mijloacelor proprii împotriva laserilor și a altor arme cu energie dirijată – DEW (Directed Energy Weapons). Detaliile privind contramăsurile dezvoltate împotriva armelor laser sunt un secret bine păstrat, din rațiuni evidente, dar este clar pentru toată lumea că a început deja bătălia tehnologică dintre măsuri și contramăsuri în domeniul armelor laser.       

Luând în considerare viitoarele tehnologii care vor fi disponibile în perioada 2020-2025, eforturile cercetătorilor în dezvoltarea de contramăsuri studiază posibilitatea utilizării unor materiale speciale și a unor măsuri de protecție a forțelor și echipamentelor proprii, precum și de perturbare, mascare sau fumizare.  

Materialele speciale de protecție, de exemplu, ar putea include acoperiri reflectorizante sau rezistent termice, cum ar fi polimerii sau metalele folosite în mod curent la motoarele de rachete spațiale sau capsulele de reintrare în atmosferă, practic, de unică folosință. La rândul lor, mascarea/fumizarea potențialelor obiective presupune folosirea apei, aerosolilor sau a fumului pentru reducerea puterii razei laser și a energiei care lovește țintei.

Alte contramăsuri sunt în curs de dezvoltare și au ca scop afectarea capacității sistemului laser de a menține fasciculul fixat pe țintă, într-un mod asemănător cu bruiajul activ, folosind laseri de la bordul unor platforme protejate pentru perturbarea aparaturii optice de ochire a sistemului, care se bazează pe reflectarea fasciculului din țintă pentru a confirma că aceasta este iluminată.

Există, bineînțeles, și limitări ale armelor laser instalate pe diferite platforme cum ar fi angajarea doar a țintelor aflate în raza vizuală a sistemului, atacurile ”în valuri” sau ”roiuri de drone” pentru saturarea sistemelor defensive ale țintei vizate și riscul cauzării de pagube colaterale la avioane, sateliți și chiar asupra vederii personalului.

Deoarece laserii se deplasează prin atmosferă în linie dreaptă, aceștia vor fi limitați la angajarea doar a țintelor din raza vizuală și, drept consecință, nu vor putea lovi țintele care evoluează dincolo de linia orizontului sau care sunt mascate de alte obstacole/detalii(acoperiri) din teren – poduri, nave, dealuri, păduri, insule, etc.

În luptă, sistemele laser pot angaja doar o singură țintă, necesită câteva secunde pentru neutralizarea acesteia și alte câteva secunde pentru a fi redirecționate către următoarea țintă, astfel că un laser poate distruge un număr limitat de ținte într-un anumit interval de timp. Acest fapt limitează capacitatea unui singur sistem de a face față unor atacuri de saturare – adică executarea de către adversar a unor lovituri multiple, în valuri, (cu rachete, proiectile de artilerie, drone cu/fără armament, avioane, etc) care se aproprie de obiectivul propriu simultan sau la intervale mici de timp și din direcții diferite.

Mai mult, laserii nu sunt o armă care să acționeze în orice condiții meteo, în particular ploile abundente, norii sau ceața ar putea diminua, parțial sau total, eficacitatea fascicului laser. Totodată, un sistem laser care execută trageri continue în aceeași direcție într-un interval de timp poate cauza încălzirea aerului pe care-l străbate, iar acesta, la rândul său, poate reduce capacitatea laserului de a neutraliza ținta desemnată. Combaterea/limitarea acestui efect termic constituie principala preocupare a cercetătorilor din firmele implicate în dezvoltarea laserilor.

Dezvoltarea sistemelor de arme laser a înregistrat un progres remarcabil fiind în măsură să contracareze o gamă de amenințări asimetrice. Faptul că aceste arme dispun de un  ”încărcător” cu un număr imens de lovituri (atâta timp cât există energie), precum și costul redus al acestora (doar 1$/lovitură), reprezintă o noutate absolută în lumea militară, neobișnuită cu ”chilipiruri” sau cu un raport cost/beneficii extrem de favorabil, dacă ne uităm la prețurile exorbitante ale echipamentelor militare actuale (la care se adaugă costurile logistice, de pregătire a personalului sau mentenanța). 

Testele au arătat că aceste sisteme de arme instalate pe diferite platforme au potențialul de a schimba în viitorul nu prea îndepărtat radical peisajul câmpului de luptă la nivel tactic și chiar operativ prin neutralizarea unei game largi de amenințări și asigurând o protecție eficientă a forțelor, tehnicii de luptă, echipamentelor și infrastructurii proprii.   

Sursă foto: US Navy (Helios)

Lasă un răspuns