Rachetele hipersonice Kinzhal au intrat în dotarea unor unități de aviație

Presa rusă a difuzat recent materiale de  presă referitor la echiparea avioanelor MiG-31K cu rachete hipersonice Kh-47M Kinzhal (”Pumnalul”). Conform relatărilor, Regimentul 98 aviație din cadrul Flotei de Nord, dislocat în Peninsula Kola, și Regimentul 317 aviație din cadrul Flotei din Pacific, dislocat în Kamchatkawil, au primit în dotare versiunea K a avioanelor MiG-31 configurată pentru transportul și lansarea rachetei hipersonice Kinzhal.   

Racheta de croazieră hipersonică cu lansare din aer Kh-47M Kinzhal este derivată din racheta cu rază scurtă de acțiune și lansată de pe platforme terestre Iskander-M. În iulie 2018, Kinzhal a fost testată cu succes de la bordul unui MiG-31K Foxhound. După lansare, Kinzhal a accelerat la Mach-4, atingând în final o viteză de Mach-10 și lovind ținta situată la aproape 2.000 km.

Cu toate acestea, viteza maximă atinsă de Mach-10 și raza de acțiune de aproape 2.000 km, declarate de presa rusă, nu au putut fi verificate de serviciile de informații occidentale. Câțiva analiști independenți occidentali s-au declarat rezervați în privința performanțelor rachetei Kinzhal. Unii specialiști pretind că viteza rachetei nici nu depășește Mach-5, fapt ce nu o încadrează în categoria armelor hipersonice.        

 

Într-o misiune de luptă, sistemul hipersonic Kinzhal  (MiG-31K + racheta Kinzhal) implică, inițial, zborul în regim supersonic până la altitudinea de 18 km. În primă fază, racheta este largată, urmează o cădere liberă de aprox. 30-40m, se ejecteză o coafă balistică – destinată protejării motorului-rachetă în timpul zborului, apoi se inițiază motorul, cu combustibil solid, care va atinge viteze hipersonice (peste Mach-5).

Un avion MiG-31K poate transporta și lansa doar o singură rachetă Kinzhal. Există informații, neconfirmate, că și bombardierul strategic Tu-22 M3 ar putea fi modificat pentru a transporta și lansa 4 Kinzhal, deși este socotit o platformă aeriană prea înceată și care nu poate atinge altitudinea necesară pentru o misiune de luptă.

În cazul, ipotetic, în care și Tu-22 M3 ar fi transformat în platformă de lansare, atunci raza de acțiune a sistemului (raza rachetei + distanța de zbor a avionului) se va mări considerabil, de la 2.000 km (cu MiG-31K) la 3.000 km, fapt ce o plasează în liga armelor cu rază medie (1.000-3.000 km) spre intermediară de acțiune (3.000-5.500 km).

Dacă avionul se realimentează în aer, atunci raza de acțiune a sistemului se va extinde și mai mult. O altă platformă aeriană vehiculată este avionul de vânătoare Su-57 (viitorul și nu prea), dacă va ajunge să fie fabricat în serie în număr mare.

Nu se cunoaște dacă până în prezent racheta transportă un cap de luptă nuclear similar cu cel transportat de Iskander -M. În acest caz, Kinzhal va fi mult mai eficient (explozie de 10-15 kt), dar va avea o precizie mai redusă, comparativ cu încărcătura convențională, ca să nu mai vorbim de riscul unei escaladări nucleare. Eroarea circulară probabilă a rachetei poate fi comparată cu cea a rachetei Iskander-M care este de circa 5-7 m (cu dispozitive de ochire optice) și 30-70 m când operează autonom.

Kinzhal reprezintă, fără îndoială, o impresionantă capabilitate de lovire. Viteza hipersonică, lansarea din aer, în afara bătăii sistemelor adverse actuale, manevrabilitatea sunt tot atâtea avantaje militare consistente.

Scopul declarat al Rusiei de a distruge elementele sistemului american antirachetă -cele două baze AEGIS Ashore din Europa din România/Deveselu (24 interceptoare tip SM-3 Block I B, operaționalizat din iulie 2016) și Polonia/Redzikowo (24 interceptoare tip SM-3 Block II A, care vor fi operaționalizat în 2022), interceptoarele de pe nave sau din bazele terestre din SUA, centre de comandă, management al luptei și integrare a sistemelor antirachetă, radare de descoperire a amenințărilor balistice, etc) este întărit de caracteristicile tehnico-tactice unice ale rachetei, precum și de numărul interceptoarelor MiG -31K.

Nu în ultimul rând, trebuie menționat că acest sistem ar putea fi utilizat fără probleme și împotriva unor ținte la fel de importante, cum ar fi grupările navale de lovire constituite în jurul unor portavioane.

Sursă foto: MiG-31K și Kinzhal.

Lasă un răspuns