Japonia dezvoltă avioane 6G

Japonia a demarat un ambițios program de dezvoltare a unui avion de vânătoare F-X din generația a VI-a cu amprentă redusă de radiolocație pentru contracararea forțelor aeriene chinezești care va costa 48 miliarde dolari (5 trilioane de yen).

Calendarul programului prevede construirea unui prototip până în 2024 și executarea primului zbor în 2028. Ulterior, producția de serie a noului avion, care va fi probabil botezat F-3, va începe în 2031, iar intrarea în serviciu activ este planificată în anul 2035. Forțele aeriene pentru autoapărare japoneze vor achiziționa circa 90 de aparate.

Avionul bimotor F-X va integra tehnologii avansate inclusiv capabilități de control de la distanță a dronelor, utilizarea realității virtuale pentru sistemul de afișare electronică a informaților/ochire montat pe cască, capabilități de fuziune și integrare senzorială și un radar care poate fi folosit și ca armă cu microunde pentru distrugerea rachetelor adverse.

 

Echipamentele și senzorii de bord vor permite schimbul de informații cu alte platforme aeriene din dotarea SUA și a Japoniei și va transporta cel puțin șase rachete în camera de luptă internă, incluzând rachete aer-sol și antinavă, cu toate că misiunea principală va fi lupta aer-aer.  

Programul japonez este impulsionat fără îndoială de creșterea puterii militare a Chinei în ultimii 10 ani, forțele aeriene japoneze fiind depășite nu numai cantitativ (raport de 6:1 în favoarea Chinei în privința avioanelor de luptă), dar și calitativ, Beijingul introducând în serviciul activ avioane cu mascare pasivă superioară și înlocuind vechile avioane din timpul Războiului Rece cu noile aparate multirol din generația 4,5 cum ar fi J-10 și J-11B.

În plus, avioanele de vânătoare și bombardament rusești și chinezești au executat numeroase incursiuni în apropierea spațiului aerian japonez, punând presiune pe serviciul de poliție aeriană executat de forțele aeriene nipone. 

Toate aceste situații au determinat Tokio să accelereze dezvoltarea unui avion de vânătoare destinat asigurării superiorității aeriene și care să înlocuiască flota de 97 de aparate  F-2 (un F-16 autohton) în anii 2030, precum și versiunile mai vechi ale flotei de avioane F-15J (circa 200 exemplare), în prezent în curs de retragere din uz.  

Japonia este în curs de achiziționare a 142 de avioane F-35A (versiunea cu decolare/aterizare convențională) și F-35B (versiunea cu decolare scurtă și aterizare verticală – STOVL), dar aceste tipuri nu sunt considerate înlocuitorii perfecți întrucât sunt optimizați mai mult pentru executarea de loviturilor aeriene decât pentru cucerirea superiorității aeriene. Iar celebrul F-22 Raptor, avionul dorit de Tokio din anii 1990, nu se mai fabrică. În 2018, Tokio a analizat posibilitatea unei combinații hibride, între avioanele F-22 și F-35 produse de Lockheed, variantă care a fost abandonată datorită costurilor mari.             

O altă noutate a programului F-X o reprezintă faptul că este primul proiect dezvoltat în Japonia din ultimii 50 de ani, după programul avionului de vânătoare F-1, fabricat de Mitsubishi, care a zburat în premieră în 1975.

Ținând cont de valoarea totală estimată a programului – 48 miliarde dolari, rezultă că Tokio dorește să plătească echivalentul a peste 500 milioane dolari pentru fiecare din cele 90 de aparate F-X, decât să achiziționeze de 2-3 ori mai multe avioane F-35. Desigur, sunt țări care ar opta pentru achiziția mai multor aparate F-35, dar în prezent forțele aeriene pentru autoapărare japoneze sunt mai presate datorită lipsei de personal decât de fonduri.

Un aspect și mai important este faptul că fondurile destinate programului F-X vor fi cheltuite (în principal) de companiile japoneze și ar putea transforma Japonia într-o putere aerospațială care nu va mai depinde de companiile americane sau de politicile de export.

Deoarece Japonia a relaxat în anul 2014 restricțiile în privința exporturilor este posibil ca Tokio să încerce să exporte F-X pentru a recupera o parte din costurile programului. Dificultățile în acest caz ar fi pe de-o parte găsirea unei țari partenere de încredere în regiune (cum ar fi Australia), iar pe de altă parte această țară să-și permită costurile premium aferente achiziționării echipamentele militare japoneze.

Ishikawajima-Harima Heavy Industries (IHI) Corporation testează din anul 2018 motoarele turboventilatoare cu rată redusă de bypass XF9-1. XF9-1 încorporează materiale exotice pentru reducerea dimensiunilor și creșterea toleranței la căldură (termice) până la 1.800° C. Motorul turboventilator dezvoltă o forță de propulsie de 12 tone sau până la 16,5 tone cu postcombustie, mai puțin decât motoarele F119 care echipează F-22 Raptor.

Cu toate acestea, XF9-1 sunt mai suple, fiecare generând 180kW – mai mult decât orice avion de vânătoare american. Japonia a testat tracțiunea vectorială pentru XF9-1 care va permite creșterea manevrabilității în lupta aeriană. După cum se știe avioanele americane F-22, cele rusești Su-30 și Su-35 dispun de tracțiune orientabilă, precum și cele chinezești J-10 și J-20.  

Proiectul F-X va încorpora suprafețe de comandă acționate electric (cele hidraulice sunt prea voluminoase, iar întreținerea costisitoare), sistem de control al zborului va fi prin fibră optică (”fly-by-light”) și guri de admisie a aerului cu serpentine pentru reducerea semnăturii radar și a amprentei termice.

Măsurile suplimentare care vor asigura o amprentă de radiolocație mult mai redusă includ materiale absorbante de unde electromagnetice și aplicații ale metamaterialelor (materiale create de om, cu proprietăți care nu se găsesc în natură) și utilizarea gazului ionizat (plasma).  

Utilizarea scuturilor pentru protecție termică și a unei structuri integrată realizată din materiale compozite pentru micșorarea greutății, asigurând aparatului japonez executarea misiunilor aeriene la distanțe mari față de bazele proprii și posibilitatea unor dislocări flexibile de la bazele din insulele nipone.

Avionul va fi înarmat cu noua rachetă aer-aer JNAAM (Joint New Air to Air Missile), o colaborare dintre Japonia și Marea Britanie, care combină capul de căutare cu tehnologie avansată a rachetei aer-aer cu rază medie de acțiune japoneze AAM-4B și motorul cu ardere subsonică (ramjet) al rachetei britanice aer-aer Meteor.

F-X nu va dispune de un tun de bord, desi ar putea fabrica sub licență tunul GAU-22 cal. 25mm care este instalat pe F-35. Alte muniții ar putea include racheta antinavă cu rază lungă de acțiuneLRASM (Long Range Anti-Ship Missile), racheta aer-sol lansată din afara bătăii armamentului inamic – cu raza de acțiune extinsăAGM-158A JASSM-ER (Joint Air to Surface Standoff Missile-Extended Range).

Constructorii de aparatura electronice Toshiba și Fujitsu vor prelua dezvoltarea radarului cu rețea de antene fazate cu baleiaj electronic de tip activ AESA (Active Electronically Scanned Array) care va încorpora tehnologie cu semiconductori de GaN (arseniură de galiu), și care, prin creșterea puterii de emisie, va putea acționa și ca armă cu microunde împotriva rachetelor adverse. Radarul va fi suplimentat de un senzor în IR și de unul electromagnetic – ESM (ElectroMagnetic Sensor)

Compania Mitsubishi Electric se va concentra pe dezvoltarea sistemelor pentru executarea misiunilor aeriene și a sistemelor de război electronic, în particular aparatura de autoprotecție prin bruiaj.

Japonia a cercetat de mai mult timp tehnologia transmisiunii de mare viteză a datelor denumită sistemul integrat de conducere a focului pentru avioanele de vânătoareIFCF (Integrated Fire Control for Fighters), care permite avioanelor japoneze (și probabil celor americane) să utilizeze în comun capabilitățile de descoperire a țintelor de către diferiți senzori, crescând în acest fel precizia rachetelor aer-aer cu rază lungă de acțiune. 

Firma Subaru se va ocupa de sistemele de aterizare ale aeronavei. Deși este mai cunoscută datorită construcției de automobile, divizia aerospațială a Subaru fabrică aripile și trenurile de aterizare pentru avioanele comerciale Boeing 777.

Fiecare avion F-X va fi capabil să controleze până la trei drone cu design standard – denumit Avionul de sprijin în luptă a aeronavelor fără echipajCombat Support Unmanned Aircraft care poate fi echipat ca platformă pentru senzori sau de cercetare sau echipamente de transport a rachetelor. Ambele tipuri de drone asigură îmbunătățirea capabilităților ofensive a F-X simultan cu reducerea expunerii avionului la contramăsurile și atacurile adverse.

F-X nu va fi construit doar de firmele japoneze, în program fiind cooptați giganții aerospațiali Lockheed-Martin (constructorul F-35), Northrop-Grumman și British Aerospace.                   

Compania Lockheed-Martin se va implica în asigurarea sprijinului tehnic pentru Mitsubishi în ceea ce privește designul fuselajului și integrarea diferitelor sisteme de luptă. Evident va conta enorm experiența vastă a companiei americane în utilizarea materialelor absorbante de unde electromagnetice în reducerea amprentei de radiolocație folosite la construirea aparatelor F-22 și F-35.  

Tokio dorește valorificarea experienței companiei BAE Systems în construirea echipamentelor de război electronic, firma fiind responsabilă de dezvoltarea sistemului de război electronic AN/ASQ-239 de pe avioanele F-35.

Japonia se bazează și pe compania Northrop Grumman care dezvoltă tehnologiile de integrare senzorială aplicate aparatelor multirol Super Hornet, a celor de avertizare timpurie și control aerian aeropurtat E-2D Advanced Hawkeye sau sistemul multisenzor de avertizare asupra amenințărilor – DAS (Distributed Aperture System) instalat pe F-35.

 

În final, deși costul per aparat va fi destul de mare, F-X va fi cu o generație mai avansat decât actualele F-35 sau aparatele cu caracteristici stealth rusești și chinezești.    

Sursă foto: MoD (F-X).  

Lasă un răspuns