Livrările de rachete hipersonice Zircon vor începe din 2022

Conform informațiilor difuzate de presa rusă livrarea primelor rachete hipersonice Zircon din producția de serie va începe în 2022.

În anul 2020 forțele navale rusești au desfășurat mai multe teste ale rachetei Zircon de la bordul unor submarine și nave de suprafață. În noiembrie 2020, fregata Admiral Gorșov (Proiect 22350) a lansat cu succes o rachetă hipersonică Zircon din Marea Albă asupra unei ținte situate în Marea Barents.

Rachetele  hipersonice Zircon pot fi lansate de pe navele de suprafață și submarinele Proiect 885 și 885M utilizând sistemul universal de lansare verticală 3S-14 din care se pot lansa rachetele supersonice Onyx și Kalibr. Sistemele de instalații mobile de lansare Bastion pot lansa de asemenea noile rachete hipersonice.

Racheta hipersonică 3M-22 Zircon (codificare NATO – SS-N-33) poate zbura cu o viteză maximă de Mach-9 (peste 11.000km/h) și o altitudine de 30-40km. Racheta are o încărcătură de luptă de 300-400kg, o lungime de 8-10m și poate lovi ținte navale și terestre dispuse până la 1.000km. Unii experți consideră că racheta poate fi echipată cu un cap de luptă nuclear.

Zircon dispune de două faze de zbor. Prima utilizează un motor-rachetă cu combustibil solid pentru lansare și accelerare, iar ulterior se inițiază un motor cu ardere supersonică (scramjet) pentru atingerea vitezelor hipersonice (peste Mach-5).

În viitor se preconizează dezvoltarea unei versiuni ușoare care să fie lansată de avioanele de bombardament strategic Tupolev Tu-160M/M2.

 

În prezent, Rusia are în faze avansate mai multe programe de arme hipersonice. Primul dintre acestea – Avangard –  este un vehicul planor hipersonic capabil să transporte un vector nuclear de până la 2 Mt. Avangard a fost testat cu succes de două ori în 2016 și o dată în 2018 când a atins o viteză de peste Mach-20 (unele surse sugerează chiar Mach-27!) și lovind o țintă situată în peninsula Kamceatka la 6.000 km distanță. Planorul este transportat și lansat în spațiu utilizând, ca vector purtător și de lansare, o rachetă balistică SS-19 Stiletto.

După ejectarea acestuia din vehiculul purtător, planorul coboară în atmosferă și se îndreaptă spre țintă cu viteze hipersonice. În decembrie 2019, Rusia a declarat că primele două sisteme Avangard, instalate pe rachete SS-19 au fost operaționalizate, deși unii experții se îndoiesc de veridicitatea acestui anunț.

Unii analiști occidentali speculează intens pe marginea modului cum se realizează comunicarea cu Avangard și ce precizie a fost atinsă în timpul testărilor. Sunt presupuneri că noile tehnologii permit comunicarea prin plasmă, inclusiv utilizarea frecvențelor de joasă și înaltă intensitate, funcție de designul vehiculului și localizarea antenei de comunicații. Fără o modalitate de comunicare, prin plasmă sau o altă (nouă) metodă de comunicare sofisticată, nedezvăluită până în prezent, se crede că precizia planorului poate fi redusă, ceea ce conduce la concluzia că este practic, (doar) o armă nucleară, care nu necesită neapărat o precizie bună.

Rusia a declarat, în mod clar, că principale ținte ale planorului hipersonic sunt elementele sistemului american antirachetă (cele două baze AEGIS Ashore din România și Polonia, interceptoarele cu dislocare terestră – GBI din SUA, centrele de comandă și control, management al luptei și comunicații (C2BMC), radarele de descoperire a amenințărilor balistice, etc), precum și alte ținte de importanță strategică cum ar fi silozurile protejate care adăpostesc rachete nucleare intercontinentale sau comandamente din SUA.

În afară de lovirea instalațiilor militare și a unor infrastructuri critice din SUA, Avangard poate furniza o capabilitate (oarecum) limitată de lovire prin surprindere (așa-numita first-strike) sau de răspuns (second-strike), ca represalii, la atacuri nucleare, care nu poate fi combătută, deocamdată, de niciun sistem antirachetă.

Un alt sistem rusesc demn de semnalat este racheta de croazieră hipersonică cu lansare din aer Kinzhal (”Pumnalul”) derivată din racheta cu rază scurtă de acțiune și lansată de pe platforme terestre Iskander-M. În iulie 2018, Kinzhal a fost testată cu succes de la bordul unui interceptor modificat MiG-31K Foxhound, conform rapoartelor elaborate de serviciile de informații americane. După lansare, Kinzhal a accelerat la Mach-4, atingând în final o viteză de Mach-10. Cu o rază de acțiune între 1.500 km și 2.000km când este lansată de la bordul avioanelor MiG-31K, Kinzhal a fost probabil dezvoltată de pentru a permite Rusiei să lovească ținte de infrastructură critice sau elemente ale sistemului american antirachetă din Europa.

Cu toate acestea, viteza maximă atinsă de Mach-10 și raza de acțiune de aproape 2.000 km, declarate de presa rusă, nu au putut fi verificate de serviciile de informații occidentale. Câțiva analiști independenți occidentali s-au declarat rezervați în privința performanțelor rachetei Kinzhal. Unii specialiști pretind că viteza rachetei nici nu depășește Mach-5, fapt ce nu o încadrează în categoria armelor hipersonice. 

 

Sursă foto: media rusă (Zircon)      

Lasă un răspuns