Gripen E – un avion multirol low-cost inteligent

În ultimii ani majoritatea țărilor care dispun de forțe aeriene respectabile își doresc și se interesează de avioane precum F-35 JSF Lightning II, Rafale sau Typhoon. Dar nu toate țările își doresc un avion de luptă multirol extrem de avansat și la un cost prohibitiv de achiziție sau întreținere. În timp ce anumite țări – în special cele care nu întrețin relații cordiale cu Occidentul – optează pentru aparate de zbor fabricate de Rusia sau China, altele își îndreaptă atenția către alternative low-cost.

Aceasta este nișa exploatată de avionul multirol suedez JAS-39 Gripen (Jakt -vânătoare, Attack-atac la sol și Spaning-cercetare) fabricat de compania SAAB. Prețul accesibil face aparatul relativ ușor de procurat, este ușor de întreținut, și totodată, poate reprezenta un obstacol serios în calea oricărui agresor.   

Până în prezent, circa 250 de avioane multirol ”low cost” JAS-39 Gripen variantele A-D au fost livrate în Suedia, Africa de Sud (26), Tailanda (11), Cehia (14) și Ungaria(14). Din versiunea nouă Gripen E/F, 96 de aparate au fost comandate de Brazilia și Suedia.

JAS-39 E/F Gripen este ultima versiune din generația 4,5 a acestui avion suedez de vânătoare și o alternativă low-cost pentru țările interesate care nu-și permit aparate mai scumpe cum ar fi Rafale (dezvoltat de Dassault), Typhoon (Eurofighter) sau F-35 Lightning II (Lockheed Martin). Costul unei ore de zbor pentru Gripen E este de zece ori mai mic decât la F-35.   

De-a lungul anilor, au existat alte două variante ale Gripen. Modelele originale A/B (simplă/dublă comandă) au fost urmate de versiunea mult îmbunătățită C/D. În prezent, producătorul SAAB comercializează versiunea JAS-39 E/F Gripen NG care va intra în dotarea forțelor aeriene din Suedia și Brazilia.  

Față de versiunile anterioare, Gripen E dispune de o rază de acțiune superioară și o încărcătură de luptă mai mare, precum și o avionică modernizată. Cel mai important echipament încorporat în cadrul procesului de modernizare îl constituie noul radar AESA cu antene fazate și baleiaj electronic de tip activ Selex Raven ES-05 (de fabricație britanică), care a înlocuit vechiul radar cu baleiaj mecanic PS-05/A. Radarul furnizează un câmp de cercetare de 100° și dispune de capabilitate de observare/urmărire a țintelor spre înapoi.

Greutatea maximă la decolare a noului Gripen E atinge 16,3 tone, față de 14 tone la varianta C/D, și dispune de capabilități de operare în rețea cu alte sisteme.    

Cea mai mare parte din greutatea adaugată se datorează creșterii cu peste 40% a capacității combustibilului. Noul aparat este puțin mai lung, are o anvergură mai mare și este echipat cu două puncte de acroșare suplimentare. Ca rezultat al creșterii mărimii și greutății, suedezii au adoptat motorul F414 de la Super Hornet – dar au ales să nu-l fabrice sub licență ca în trecut. Performanța este excelentă – un Gripen NG va menține viteza de Mach1,2 fără utilizarea  postcombustiei.

La capitolul rachete aer-aer Gripen E poate fi echipat cu racheta aer-aer cu rază scurtă de acțiune IRIS-T, iar pentru lupta aeriană dincolo de raza vizuală – BVR, aparatul dispune de racheta aer-aer cu rază mare de acțiune Meteor. Avionul poate fi echipat cu rachetele aer-aer AIM-9X Sidewinder, rachetele aer-aer cu rază scurtă de acțiune și tehnologie avansată – ASRAAM (Advanced Short Range Air to Air Missile) sau A-Darter/R-Darter în locul rachetei IRIS-T, precum și rachetele aer-aer Derby, R-Darter sau racheta aer-aer cu rază medie de acțiune și tehnologie avansată – AIM-120 AMRAAM (Advanced Medium Range Air-to-Air Missile) în loc de Meteor.

Gripen E poate transporta bombe nedirijate Mk 82, Mk.83 și Mk.84, bombe cu  dirijare prin fascicul laser GBU-12, GBU-16 și GBU-10, precum și bombe cu tehnologie avansată GBU-49 și GBU-39. Pentru misiunile de atac la sol utilizează rachetele RBS15F ER, Taurus KEPD 350, AGM-65 Maverick, precum și racheta cu cap de luptă dual DMB Brimstone (Dual Mode Brimstone). 

Avionul mai dispune și de un tun Mauser BK 27 cal. 27mm care poate angaja atât ținte aeriene, cât și terestre. Este  echipat deasemenea cu un sistem de avertizare la apropierea unei rachete – MAW (Missile Approach Warning) și poate transporta mai multe seturi  de capcane termice sau de radiolocație decât avioanele de vânătoare din aceeași categorie, crescându-și șansele de supraviețuire în noul context operațional.

În timp ce SUA au dezvoltat două tipuri de avioane de vânătoare cu suprafață redusă de reflexie concentrându-se pe reducerea consistentă a amprentei de radiolocație (RCS), în cazul versiunii Gripen E, suedezii se bazează pe înzestrarea aeronavei cu echipamente de război electronic pentru bruierea/neutralizarea radarelor de cercetare aeriană adverși și mai puțin pe reducerea RCS prin aplicarea tehnologiilor stealth pentru asigurarea protecției avionului împotriva amenințărilor adverse.

Gripen E dispune de echipamente de luptă radioelectronică – a căror capabilități sunt clasificate – care sunt optimizate pentru bruierea radarelor de cercetare aeriană și de urmărire a țintelor care sunt în dotarea sistemelor antiaeriene cu rază lungă de acțiune (S-400 Triumf) sau a avioanelor de vânătoare (Su-35).

Dezavantajul major în cazul acestei abordări, care se bazează exclusiv pe echipamente de luptă radioelectronică, este că nu se poate aprecia cât este de eficientă în cadrul unor operații, decât dacă este testat efectiv în lupte aeriene contra unor aeronave ruse și/sau sisteme antiaeriene. 

Pe de altă parte, echipamentele de război electronic pot fi modernizate regulat (la doi ani, potrivit SAAB) – pentru a ține pasul cu modernizările echipamentelor adverse și la un cost relativ mic față de cel care implică modernizarea unei aeroanave cu suprafață redusă de reflexie, cum ar fi F-35 sau F-22.

Elementul principal al noilor echipamente de luptă radioelectronică îl reprezintă containerul de bruiaj Arexis echipat cu antene AESA (care încorporează tehnologie cu semiconductori GaN (arseniură de galiu) și care lucrează în benzile de frecvență L și S (ale radarelor SU-35), precum și antene exterioare în benzile de frecvențe VHF și UHF.

Împotriva radarelor de cercetare aeriană de frecvență joasă Gripen E utilizează inteligent tehnici și procedee de bruiaj avansate datorită memoriilor digitale de frecvențe radio – DRFM (Digital Radio Frequency Memory). DRFM poate executa diferite moduri de bruiaj activ pentru perturbarea, neutralizarea și înșelarea radarelor, transmiterea de semnale false de radiolocație sau saturarea radarelor de cercetare adverse.

Emițătoarele plasate în aripile aparatului sunt optimizate pentru bruierea sau transmiterea de semnale false de radiolocație radarelor de cercetare aeriană ale avioanelor adverse, practic, orbind platformele aeriene ostile prin intermediul unor emisii radar concentrate, creând mai multe ținte false și derutând astfel piloții acestor aparate.  

Sistemul de cercetare și urmărire a țintelor în IR de tip pasiv – IRST (InfraRed Search and Track) – modelul Skyward G dezvoltat de compania Selex – este dispus în botul aeronavei și nu emite semnale de radiolocație. În plus, aparatul este echipat cu un sistem de monitorizare pasivă cu tehnologie avansată pentru lupta radioelectronică.                                 

Pentru lovirea țintelor terestre, Gripen dispune de un container pentru iluminarea țintelor cu fascicul laser – LDP (Laser Designation Pod) model Litening III dezvoltat de firma israeliană Rafael. LDP integrează deasemenea un senzor de observare în infraroșu către înainte – FLIR (Forward Looking InfraRed) și o cameră cu imagine termică în infraroșu cu cuplaj de sarcină – CCD (Charge-Coupled Device)

Gripen E mai poate transporta diferite alte containere de cercetare, inclusiv sistemul containerizat modular de cercetare – MRPS (Modular Reconnaissance Pod System) dezvoltat de SAAB, Reccelite de la Rafael sau containerul digital de cercetare întrunită – DJRP (Digital Joint Reconnaissance Pod) dezvoltat de firma Thales.

Aparatul este echipat cu comunicații de date cu forțele terestre ROVER pentru asigurarea legăturii cu un observator aerian înaintat – FAC (Forward Air Controller) sau cu un observator aerian întrunit pentru dirijarea atacului la sol pe porțiunea finală – JTAC (Joint Terminal Attack Controller).

În cadrul unor simulări JAS-39 Gripen E a dominat Su-35 în lupta aeriană apropiată – WVR (Within Visual Range) aproape la același nivel cu F-22 Raptor. S-a estimat că Gripen E a doborât 1,6 Su-35 pentru fiecare Gripen E doborât, în timp ce pentru F-22 rata de succes este de 2 Su-35 pentru fiecare Raptor pierdut. În schimb, Su-35 se comportă mai bine în fața lui F-35, doborând 2,4 F-35 pentru fiecare Su-35 pierdut. În cazul lui F/A-18 Super Hornet, situația este însă catastrofală: opt aparate doborâte pentru fiecare Su-35 pierdut.       

În lupta aeriană dincolo de raza vizuală – BVR (Beyond Visual Range) ambele aparate, dispunând de amprentă de radiolocație mică și radare AESA performante cu  probabilitate mică de interceptare – LPI (Low-Probability Intercept), își domină clar adversarul. Echipate cu rachete aer-aer cu tehnologie avansată, F-22, F-35 și Gripen E sunt în măsură să lanseze rachetele aer-aer înainte ca Su-35 să le poată descoperi. 

Tactica unei de celule de avioane Gripen E este ca unul din aparate să ilumineze Su-35 cu radarul său, în timp ce al doilea avion se va apropia cu radarul oprit și va lansa o rachetă aer-aer cu rază lungă de acțiune Meteor folosind informațiile despre țintă furnizate de primul Gripen prin intermediul sistemului tactic de transmitere a datelor în rețea  – TIDLS (Tactical Information Data Link System). 

După lansare cel de-al  doilea Gripen va preda controlul rachetei Meteor primului Gripen, dinnou utilizând TIDLS, permițând celui de-al doilea Gripen să retragă din luptă. Primul Gripen va valorifica arcul larg de cercetare al radarului său pentru a se îndepărta de Su-35.

În schimb, Su-35 dacă observă cele două Gripen E, va trebui să se concentreze pentru a urmări țintele și în același timp să se ferească de racheta Meteor. Gripen E poate urmări fără probleme Su-35 prezentându-și doar partea laterală către Su-35.

Dacă ambele aparate deschid focul în același timp, fără îndoială Su-35 va fi lovit primul. Chiar dacă Meteor are o probabilitate mare de lovire a țintei, dacă rachetele cu rază lungă de acțiune vor rata țintele se va ajunge la lupta aeriană apropiată unde Su-35 se află în avantaj datorită motoarelor cu tracțiune vectorială.

Chiar dacă radarul IRBIS care echipează Su-35 dispune de o rază de acțiune mare, acesta nu este de tip AESA, deci este vulnerabil la bruiaj sau interferențe. Astfel, sistemul de luptă electronică de pe Gripen E poate crea o sumedenie de ținte false pentru radarul IRBIS, iar pilotul nu va ști asupra cărora să tragă.     

Amprenta de radiolocație a unui Su-35 este de 1-3 m2  – de câteva ori mai mare decât a unui Gripen E care se situează sub 0,1 m2 . Diferența imensă în RCS face și diferența în lupta aeriană, în general cine va descoperi primul aparatul advers, acela va lansa primul rachetele spre țintă.

În perioada 2013-2026 SAAB va moderniza pentru forțele aeriene suedeze 60 de Gripen C la configurația Gripen E, versiune care va fi menținută în serviciu și după 2040.

 

Sursă foto: SAAB (Gripen echipat cu Meteor).

Lasă un răspuns