Sistem antiaerian Panțir-S1 capturat în premieră în Libia

Forțele Guvernului de Acord Național (GAN) din Libia, susținute de Turcia, au înregistrat un succes deosebit prin capturarea unui sistem integrat tun/rachete antiaeriene de fabricație rusească Panțir-S1 (codificare NATO: SA-22 Greyhound) în baza aeriană al-Watiyah deținută de forțele antiguvenamentale conduse de generalul Khalifa Hafter. Sistemul capturat nu a fost furnizat de Rusia, ci de Emiratele Arabe Unite (EAU), stat care dispune(a) de circa 50 de exemplare de Panțir-S1 (bătaie 18km).  

Inițial, un vehicul aerian fără echipaj înarmat – UCAV de tip Bayraktar TB-2 (de fabricație turcească) a lovit un vehicul de transport rachete la puțin timp după ce a sosit în baza aeriană al-Watiyah. Pentru protejarea sistemului, acesta a fost introdus într-un adăpost întărit pentru avioane, care a fost lovit ulterior de o rachetă lansată tot de un UCAV TB-2, care a avariat ușor Panțir-S1.   

Două zile mai târziu, forțele GAN au capturat baza aeriană al-Watiyah și au pus mâna pe sistemul Panțir-S1 (împreună cu manualele de cunoaștere a sistemului în limba arabă), care ulterior a fost transportat într-o zonă mai sigură pentru a fi analizat de forțele guvernamentale și probabil de serviciile de informații din diferite țări NATO.  Cu aceeași ocazie, au mai fost capturate aparate de vânătoare Mirage F-1 și elicoptere antiblindate Mi-24 Hind.

Sistemul integrat de tunuri/rachete antiaeriene Panțir-S1 este catalogat ca fiind unul dintre cele mai performante echipamente de luptă împotriva diferitelor amenințări reprezentate de avioane, elicoptere, U(C)AV, rachete de croazieră sau muniții inteligente cu autodirijare. Deși creditat cu doborârea a peste 100 de U(C)AV (majoritatea turcești) în conflictele din Siria și Libia, mai  multe sisteme Panțir-S1 au fost lovite de forțele israeliene și turce.

Episodul cel mai interesant al luptelor din Siria s-a petrecut în mai 2018 când un astfel de sistem aparținând forțelor de apărare antiaeriană siriene a fost lovit cu o rachetă Delilah de forțele israeliene. Imaginile video prezentate atunci arătau că, aparent, sistemul a rămas fără muniție, iar radarul nu era funcțional. Explicațiile ulterioare au prezentat și o altă ipoteză interesantă: serviciile de informații israeliene au localizat sistemul după ce unul din operatori a sunat structura logistică a unității sale pentru a fi reaprovizionat cu muniție și a lăsat telefonul mobil în cabina de control.  

Faptul că au fost observate (și) în Libia a constituit o surpriză, ca dealtfel și descoperirea furnizorului echipamentelor. Primul sistem Panțir-S1 a sosit în Libia în urmă cu doi ani, în iunie 2018, iar de atunci au apărut în numeroase imagini video difuzate de forțele antiguvernamentale – Armata Națională Libiană (ANL) – conduse de Hafter. Ajunse în Libia, Panțir-S1 au fost introduse în luptă, fiind responsabile de doborârea a cel puțin cinci U(C)AV turcești.

EAU sunt în mod clar furnizorul acestor sisteme, întrucât sunt instalate pe un șasiu 8×8 MAN SX-45, caracteristică specifică numai echipamentelor livrate statului arab. Mai mult, un raport al Consiliului de Securitate al ONU a confirmat că aceste sisteme au fost livrate de către UAE forțelor antiguvernamentale libiene, sosind, cel mai probabil, pe cale aeriană ca dealtfel multe alte echipamente militare. Evident, EAU nu sunt singurul stat care sprijină forțele ANL.

Comandamentul american din Africa – AFRICOM a difuzat recent imagini și informații privind sosirea a cel puțin 14 avioane de luptă MiG-29 și Su-24, plecate din Rusia, via Siria – pentru revopsire, ca întăriri pentru forțele ANL ale lui Hafter.

Prin sprijinirea forțelor antiguvernamentale cu bani (peste 3 mld. $), cu mercenari (aparținând grupului privat Wagner – sosiți în Libia în septembrie 2019) și echipamente (avioane de luptă), Rusia urmărește obiective geostrategice importante ca restabilirea dominației în această zonă de interes strategic – o amenințare a flancului sudic al NATO, accesul la importantele resurse petroliere și, eventual, stabilirea unor baze militare la Marea Mediterană, după modelul din Siria, care ulterior să fie echipate cu capabilități A2/AD (anti-access/area-denial) dislocate pentru blocarea accesului și interzicerea prezenței forțelor adverse, de genul sistemelor antiaeriene S-400 Triumf sau rachetele antinavă Bastion.         

Datorită amenințării care o reprezintă și performanțelor sale, sistemele Panțir-S1 – care încă mai există la dispoziția forțelor Armatei Naționale Libiene, vor fi permanent în atenția mijloacelor de cercetare, pentru a fi urmărite și distruse de forțele guvernamentale.

Sursă foto: Ministerul rus al apărării (Sistemul Panțir-S1) 

Lasă un răspuns