Poseidon – torpila Apocalipsei

În martie 2015, președintele rus V. Putin anunța dezvoltarea de către Rusia a unui ”vehicul submarin fără echipaj care se poate deplasa la adâncimi foarte mari cu viteze mai mari decât submarinele, torpilele moderne și toate tipurile de vase de suprafață, și care are o rază de acțiune intercontinentală…Acestea sunt silențioase, cu o manevrabilitate deosebită și nu dispun de vulnerabilități care să fie exploatate de adversar… Aceste vehicule submarine fără echipaj pot fi echipate cu încărcătură nucleară sau convențională, pentru a ataca diferite ținte, inclusiv grupări operative navale conduse de portavioane, infrastructura sau orașe situate în zona de litoral.”       

Poseidon, deseori menționat ca vehicul submarin fără echipaj, dronă submarină sau torpilă, a fost inițial denumit Sistemul oceanic multirol-Status 6 de către ruși și Kanyon de către NATO. Deși cele mai multe relatări despre Poseidon se referă exclusiv la o torpilă cu propulsie nucleară, există alte materiale care prezintă și alte mijloace de lansare a sistemului Poseidon – inclusiv o torpilă cu lansare din submarin și altul, denumit Skif, care constă dintr-o torpilă dispusă într-un container depus pe fundul oceanului de un submarin sau de o navă de suprafață și care va fi activat ulterior.   

Deoarece designul torpilei cu propulsie nucleară pentru ambele tipuri de lansare este similar, iar relatările despre Skif sunt rare și nu sunt verificabile, ne vom concentra exclusiv pe torpila cu propulsie nucleară cu lansare din submarin, precum și pe platformele de transport. Dacă și proiectul Skif este în curs de dezvoltare, acesta poate genera implicații deosebite pe plan militar și asupra stabilității strategice.

Proiectul sistemului Poseidon a fost dezvăluit în premieră în septembrie 2015 de o publicație americană, pentru ca în noiembrie 2015 un cameraman al televiziunii ruse NTV să filmeze schițele proiectului ținute într-un folder de un oficial militar rus prezent la o întâlnire dintre înalți reprezentanți militari și V. Putin. Serviciile de informații americane au concluzionat ulterior că a fost vorba de o scurgere de informații făcută în mod deliberat pentru a influența SUA.    

În orice caz, imaginile respective prezentau caracteristicile detaliate ale unei torpile cu propulsie nucleară care se putea deplasa pe o distanță de 10.000km cu o viteză de peste 100 de noduri (185 km/h) și la  o adâncime de 1.000m. Torpila avea un diametru de 1,6m și o lungime de 24m –  de două ori mai mare decât o rachetă balistică cu lansare din submarin – SLBM (Submarine Launched Ballistic Missile) și aproape de 30 de ori dimensiunea unei torpile standard. Secțiunea dedicată încărcăturii de luptă are 1,5m în diametru și 4m în lungime.   

Torpila va fi transportată și lansată de un submarin din clasa Habarovsk (Proiect 09851) și/sau de noul submarin cu destinație specială denumit Belgorod (Proiect 09852) din clasa Oscar. Presupunând că torpila este transportată de un submarin și lansată din apele teritoriale, la viteza menționată aceasta ar avea nevoie de peste 40 de ore pentru a atinge coasta americană. Ținând cont de viteza mare de deplasare și de timpul lung necesar pentru a lovi coasta americană, precum și de faptul că nu este suficient de silențioasă, Poseidon ar putea fi detectată, chiar dacă Rusia va dezvolta tehnologii noi pentru a face torpila silențioasă. Totuși, la momentul actual este dificil, chiar imposibil, pentru SUA să o intercepteze ținând cont de parametrii vitezei de deplasare și adâncimea de operare.           

Conform estimărilor inițiale torpila transporta o încărcătură nucleară de 50Mt-100 Mt, suficientă pentru a distruge și contamina orașe de coastă sau a distruge de la distanță grupări operative de lovire conduse de portavioane. O explozie nucleară cu o putere de 100Mt la New York ar produce un crater cu diametrul de 1,8km și o adâncime de 430m, iar pe o rază de 10 km distrugerile ar fi totale. Pierderile ar putea ajunge la aproape 300.000 de morți și peste 4.000.000 de răniți.

În plus, s-a menționat deseori că încărcătura de luptă ar putea fi învelită într-o carcasă de cobalt, astfel că în momentul exploziei submarine particulele de cobalt-60 vor fi dispersate împreună cu apa dislocată de explozie și vor contamina radioactiv zone întinse. Mai mult, explozia nucleară va declanșa un tsunami care va cauza distrugeri suplimentare în zonele de coastă.

În anul 2018, presa rusă a început să relateze că viteza torpilei este de 60-70 noduri (110-130km/h) iar încărcătura nucleară transportată este de (doar) 2Mt, adică capabilități mai puțin impresionante decât relatările inițiale și rezultat al maturizării tehnologice a proiectului.            

De notat că adâncimea operațională inițială de 1.000m nu a fost modificată, fiind de fapt caracteristica cea mai demnă de crezut dintre toate relatările inițiale. În iulie 2018, președintele Putin a anunțat finalizarea testelor de laborator și pregătirea probelor pe mare pentru Poseidon, informații însoțite de imagini video în media rusă. Analiza imaginilor video indicau faptul că Poseidon are un diametru de 2m și o lungime de 20-24m, reactorul nuclear fiind dispus într-o secțiune centrală, iar încărcătura de luptă în partea din față. Dimensiunile torpilei din analiza video coincideau cu cele dezvăluite în schițele originale din 2015.

Prea puține detalii s-au referit însă la reactorul nuclear, unele materiale de presă dezvăluind că este răcit cu gaz, altele că este vorba de un reactor cu neutroni rapizi răcit cu metal lichid pentru reducerea zgomotului. Reactoarele răcite cu metale lichide nu au nevoie de pompă electromagnetică și asigură funcționarea fără angrenaj cu ajutorul unei turbine.   

În decembrie 2018, presa rusă a anunțat că sistemul de propulsie nucleară a torpilei Poseidon a fost testat pe mare într-o zonă ferită de lângă orașul Severodvinsk, port la Marea Albă (N Rusiei). Reactorul a fost instalat într-un vas fără echipaj, dar testele prezentate arătau mai degrabă a experiment decât a probe reale pe mare. Submarinul ”Sarov” a fost modificat inițial pentru a transporta torpile Poseidon încă din 2007 și a servit ca banc de probă pentru diferite prototipuri ale torpilei încă din 2012.

Din relatările unor publicații reiese clar că Rusia a proiectat și dezvoltat prototipuri de reactoare nucleare, precum și corpuri de torpilă. Testarea în laboratoare s-a finalizat și au început probele pe mare. Pe lângă acestea au fost realizate modificări ale submarinelor din clasa Belgorod necesare pentru a transporta torpilele Poseidon. În cel mai optimist scenariu, se estimează că Poseidon va fi operațional în anul 2027 sau chiar mai târziu.

În cadrul discursului din 20 februarie 2019, V.Putin a anunțat că ”În această primăvară va fi lansat primul submarin cu propulsie nucleară care poate transporta acest vehicul submarin fără echipaj. Spre sfârșitul acestei zile, a fost difuzat un material video prezentând o torpilă  Poseidon, aparent, pregătită pentru testare.     

În martie 2019, s-a anunțat de către media rusă că submarinele din clasa Belgorod vor fi operaționale în 2020 și vor transporta șase (după alte surse opt) torpile Poseidon, în timp ce submarinele din clasa Habarovsk vor fi operaționale din 2022. Programul de dezvoltarea a sistemului Poseidon prevede înzestrarea cu 32 de torpile Poseidon până în anul 2027 și care vor echipa submarine din Flota Nordului și cea a Pacificului.

Torpilele Poseidon au avut ca scop inițial distrugerea și/sau contaminarea orașelor de coastă și a infrastructurii fără a fi interceptate de sistemele de apărare adverse. Cu toate acestea, în discursul lui V. Putin au fost adăugate și portavioanele pe lista țintelor. Anumite publicații sugerează că Poseidon ar dispune de un sonar pentru atacarea grupărilor operative de lovire conduse de portavioane.

În general, obiectivele militare anunțate nu sunt o noutate printre noile sisteme de arme rusești, rachetele hipersonice Kinzhal fiind destinate, pe lângă neutralizarea sistemelor antirachetă AEGIS cu dislocare terestră (AEGIS Ashore) din Polonia/Redzikowo (echipat cu 24 interceptoare tip SM-3 Block II A și care va fi  operaționalizat în 2022) și România/Deveselu (24 interceptoare tip SM-3 Block I B, operaționalizat din iulie 2016), și atacării grupărilor operative de lovire conduse de portavioane, iar planoarele hipersonice Avangard având printre ținte și orașele din zona de coastă.

Astfel, este posibil ca și Poseidon să fie folosită ca armă de represalii și să aibă ca ținte principale orașele din zona de  coastă, în timp ce planorul hipersonic Avangard să lovească obiective din interiorul SUA, în special bazele de rachete balistice intercontinentale – ICBM (InterContinental Ballistic Missile) sau centrele de comandă/lansare. 

Din analizarea fotografiilor și imaginilor video, a relatărilor sau a imaginilor din satelit difuzate în spațiul public se poate concluziona că Rusia continuă dezvoltarea sistemului Poseidon, dar, cu siguranță, va fi necesară parcurgerea și finalizarea cu succes a mai multor etape de cercetare-dezvoltare și de testare până la atingerea parametrilor operaționali care au fost anunțați până în prezent. 

 

  

Sursă foto: Ministerul rus al apărării (Poseidon)  

Lasă un răspuns