Arme nucleare în Polonia?

În data de 15 mai a.c. ambasadorul american în Polonia, Georgette Mosbacher, a sugerat, printr-un mesaj pe Twitter, redislocarea armelor nucleare americane de la baza aeriană Buchel din Germania în Polonia. Sugestia ar părea o greșeală de ”comunicare” și nicidecum o poziție oficială a guvernului american. Contextul politic și economic dificil, ca să nu mai amintim de pandemie, invită, totuși, și la astfel de scenarii, opțiuni și luări de poziție. Una peste alta, o posibilă redislocare a unor arme nucleare americane în Polonia reprezintă o chestiune destul de complicată din multe puncte de vedere.    

Pentru început trebuie să menționăm că în prezent SUA dispune în Europa de circa 150 de bombe nucleare B 61-3/4 (din totalul de 500) pe teritoriul a 5 state membre NATO: Italia găzduiește 20 de bombe B 61 în bazele aeriene Ghedi și Aviano; Germania are 20 de bombe în baza aeriană Buchel; Țările de Jos (Olanda) dispun în baza aeriană Volkel de 20 de bombe B61; Belgia găzduiește 20 de bombe B61 în baza aeriană Kleine Brogel, iar în Turcia (încă) se mai află 50 de bombe în baza aeriană Incirlik (la 100 de km de Siria).

Toate bombele nucleare B-61-3/4 (cu o putere a exploziei de 0,3-170kt pentru B-61-3 și 0,3-50kt pentru B-61-4) se află în custodia forțelor americane, iar în situații de război evident, sunt montate pe avioanele cu dublă capabilitate (convențională și nucleară) ale țării gazdă (F-16 în Italia, Țările de Jos, Belgia și Tornado în Germania și Italia) pentru a fi lansate asupra obiectivelor prestabilite. Toate acestea sunt parte a aranjamentelor NATO de împărțire a responsabilităților nucleare. Alte 6 baze aeriene din 4 state dispun de facilități subterane speciale, dar fără arme nucleare depozitate: două în Turcia (Balikesir și Akinci-Murted), una în Grecia (Araxos), una în Marea Britanie (Lakenheath) și două în Germania (Ramstein și Norvenich)       

Trebuie spus că din totalul de 30 de state membre, 3 sunt puteri nucleare (SUA, Marea Britanie și Franța – ale cărei forțe nucleare nu sunt integrate structurii de comandă NATO), 5 (Italia, Țările de Jos, Belgia, Germania și, încă, Turcia) participă la împărțirea responsabilităților nucleare prin avioanele cu dublă-capabilitate, 7 (Cehia, Danemarca, Grecia, Norvegia, Ungaria, Polonia și România) participă la SNOWCAT (Support of Nuclear Operations With Conventional Air Tactics), iar celelalte nu au niciun fel de implicare în afară de participarea la lucrările Grupului de Planificare Nucleară (NPG). Puțin mediatizată pe la noi – SNOWCAT – sprijinirea operațiilor nucleare prin misiuni aeriene convenționale – se referă la posibilitatea escortării avioanelor cu dublă capabilitate în timpul executării misiunilor de bombardament nuclear de către avioane de vânătoare ale unei țări (F-16 în cazul nostru).    

Mai trebuie menționat faptul că bombele nucleare gravitaționale B-61 urmează să fie modernizate, noua generație – B-61-12 – fiind prevăzută cu sistem de dirijare GPS, rază de acțiune extinsă, ampenaj posterior pentru sporirea preciziei, precum și posibilitatea selectării puterii de explozie în funcție de caracteristicile țintei. Testele au demonstrat că noile bombe au o eroare circulară probabilă (CEP) de sub 30m și dispun de capabilitate de penetrare și distrugere a adăposturilor/centrelor de comandă și lansare subterane.   

B-61-12 va intra în producția de serie începând cu 2021 și vor fi distribuite în depozitele speciale începând cu 2024.  Aparatele care pot fi echipate cu noua generație de bombe B-61-12 sunt bombardierele strategice (cu suprafață redusă de reflexie) B-2, (viitorul) B-21 și avionul din generația a V-a F-35A, precum și F-15E, F-16, și Tornado.

După cum am menționat într-un articol anterior, Germania trebuie să înlocuiască flota de avioane cu dublă capabilitate Tornado (a căror resursă expiră în 2030) cu aparate F/A-18 F Super Hornet pentru a menține capabilitățile de bombardament nuclear atribuite forțelor aeriene germane. Acest lucru a reaprins disputele privind prezența armelor nucleare pe teritoriul german, un lider al Partidului Social-Democrat cerând chiar eliminarea acestora. 

Pe data de 14 mai, ambasadorul american din Germania a publicat un material de presă în care își exprima îngrijorarea privind posibila erodare a solidarității care asigură descurajarea nucleară a NATO  și cerea PSD-ului german să reafirme angajamentul ferm al Germaniei către politica de împărțire a responsabilităților nucleare. A doua zi, ambasadorul SUA din Polonia s-a implicat în dezbatere trimițând următorul mesaj pe Twitter:

Dacă Germania dorește să diminueze capabilitatea nucleară și să slăbească NATO, poate că Polonia – țară care își respectă angajamentele asumate, înțelege riscurile care decurg și se află pe flancul de est al NATO – ar putea să găzduiască capabilitățile nucleare.”

În primul rând, redislocarea unor arme nucleare americane în Polonia ar putea fi o mișcare costisitoare. Redislocarea necesită construirea unor facilități speciale, cum ar fi depozite subterane speciale (WS3), precum și alte echipamente pentru asigurarea unei securități sporite. Depozitele subterane sunt dispuse, de obicei, în interiorul unor adăposturi întărite pentru aeronave. Costul unei astfel de redislocări ”bruște” nu se regăsește momentan printre urgențele NATO.   

În al doilea rând, dislocarea bombelor B-61 în Polonia va expune aceste muniții nucleare unor posibile atacuri preventive rusești în situații de conflict sau de criză. După cum se știe, Rusia a dislocat rachete balistice Iskander-M în enclava Kaliningrad care dispun de o rază de acțiune de circa 500 de km, suficientă pentru a lovi, rapid și cu foarte puțin timp la dispoziție pentru alertare, orice țintă de pe aproape tot teritoriul polonez. În schimb, baza germană are la dispoziție un timp de alertare și reacție mai mare ceea ce permite avioanelor germane să decoleze cu încărcătura nucleară spre obiective, ca să nu mai menționăm că nu sunt în raza sistemelor sol-aer cu rază de mare de acțiune rusești. Cele două posibile locații din Polonia – bazele aeriene care adăpostesc avioanele F-16C/D Block 52+ poloneze (care nu sunt configurate pentru a lansa bombe nucleare) de la Krzesiny și Lask – sunt dispuse în raza de acțiune a sistemelor S-400 Triumf din enclavă.     

În al treilea rând, plasarea unor arme nucleare în Polonia înseamnă o manevră extrem de provocatoare la adresa Rusiei. Evident, manevra nu este un motiv întemeiat împotriva Rusiei, în general vorbind, ținând cont de obișnuitele provocări rusești, care includ concentrări de trupe, retorica și discursul agresiv, sau zborurile în apropierea granițelor statele NATO. Totuși, o astfel de manevră va fi percepută extrem de agresivă și provocatoare de către Moscova.Să ne amintim de criza rachetelor din Cuba din octombrie 1962, când URSS a dislocat arme nucleare la nici 150 de km de granițele SUA. Președintele John F. Kennedy a impus o blocadă navală, care a permis dezamorsarea, prin negocieri, a crizei. Decizia, în contradicție cu recomandările consilierilor săi care doreau lovituri aeriene și o invazie a Cubei, a prevenit, probabil, un război mondial.        

În al patrulea rând, o propunere americană de redislocare a armelor nucleare în Polonia s-ar dovedi extrem de conflictuală și cu potențial mare de divizare a membrilor NATO. STAtele membre au declarat în 1997 că ”nu au nicio intenție, niciun plan și nici un motiv să disloce arme nucleare pe teritoriul noilor state membre care se vor alătura NATO.”

Cu toate că actualul context de securitate din Europa s-a modificat considerabil în ultima perioadă, mai multe state membre NATO încă susțin poziția adoptată în 1997. În concluzie, o posibilă redislocare a bombelor nucleare în Polonia implică costuri mari, nedorite de nimeni, și implică riscuri politico-militare suplimentare, cum ar fi provocarea inutilă și posibile contramăsuri din partea Rusiei, precum și divizarea Alianței într-un moment în care membrii NATO trebuie să mențină o poziție fermă și unită în fața Moscovei.

 

Sursă foto: Sandia National Laboratories (Bombe nucleare B-61-12)

Lasă un răspuns