De ce Germania (mai) pariază pe F/A-18 F Super Hornet?

Într-o decizie surprinzătoare, cu implicații deosebite pentru industriile de apărare europene și americane, Germania a decis achiziționarea atât a avionului F/A-18 F Super Hornet, dezvoltat de Boeing, cât și a variantelor modernizate ale Eurofighter Typhoon în cadrul unui program de înlocuirea a flotei de aparate Tornado. Mai concret, în acest moment, Germania dorește achiziționarea a 90 de avioane Eurofighter Typhoon și 45 de avioane F/A-18 F Super Hornet (din care 15 avioane de luptă radioelectronică EA-18 Growler).

De ce are nevoie Germania de acest contract are o explicație destul de simplă: flota de Tornado va mai zbura până în 2030, deci este nevoie de o decizie rapidă la momentul actual ținând cont și de faptul că viitorul avion de vânătoare din generația a VI-a va deveni disponibil din 2040. Deci, o perioadă de 10 ani în care forțele aeriene germane – Luftwaffe rămân (oarecum) fără capabilități aeriene moderne.     

Întrebarea De ce s-au ales două aparate? – din industrii diferite și aflate în concurență permanentă – necesită un răspuns mai complex. Sindicatele germane au încercat chiar să determine Biroul federal pentru înzestrare, tehnologie informațională și asistență a Bundeswehr – BAAINBw (Bundesamt für Ausrüstung, Informationstechnik und Nutzung der Bundeswehr) să nu achiziționeze un avion american, avertizând că alegerea doar a modelului american va conduce la pierderea a mii de locuri de muncă din sectorul aerospațial european.  

Așadar, decizia de a achiziționa două tipuri de avioane apare ca un compromis politico-economic. Germania cu siguranță a luat în calcul faptul că bombele nucleare B61 pot fi rapid integrate pe avioanele Super Hornet, ambele fiind dezvoltate de firme americane. Astfel, rolul de bombardament nuclear îndeplinit până acum de avioanele germane Tornado ar putea fi transferate către Super Hornet, un aspect important în menținerea descurajării nucleare a Germaniei.

Mai mult, varianta de luptă radioelectronică a aparatului american – EF-18 Growler – va înlocui versiunea Tornado ECR (Electronic Combat/Reconnaissance – luptă radioelectronică/cercetare) în executarea misiunilor de neutralizare/distrugerea a apărării antiaeriene adverse – SEAD/DEAD (Suppression/Destruction of Enemy Air-Defenses. Aparatele de luptă radioelectronică dispun de echipamente de război electronic pentru descoperirea și bruierea radarelor și comunicațiilor adverse

Împotriva radarelor adverse descoperite EA-18G poate lansa rachetele dirijate în fascicul de radiolocație cu tehnologie avansată AGM-88E AARGM (Advanced Antiradiation Guided Missile), atât versiunea standard cu bătaie de 110 km, cât și cea cu rază mărită AGM-88E AARGM-ER (Extended Range), cu bătaie de 220-250 km sau rachete aer-sol lansate din afara razei de acțiune a armamentului inamic AGM-158A JASSM (Joint Air-Sol Stand-off Missile) sau AGM-158 B JASSM – ER, adică varianta cu raza de acțiune mărită (Extended Range).

JASSM este o rachetă care poate fi utlizată în orice condiții meteo, dispune de un sistem de dirijare sofisticat bazat pe un receptor GPS și un cap de căutare în IR pentru dirijare pe porțiunea finală a traiectoriei. Cunoscută pentru imunitatea la contramăsurile electronice adverse, racheta dispune de o încărcătură de luptă de 423 kg, iar raza de acțiune pentru varianta standard este de 370 km și de 930 km pentru cea cu rază mărită, datorită motorului mai eficient și a cantității mai mari de combustibil transportate.

Deși o victorie parțială , contractul este o veste bună pentru compania Boeing, care se află în dificultate ca urmare a scandalului avionului comercial 737 MAX și a reducerii comenzilor datorită pandemiei de COVID -19. Mai mult, contractul constituie un imbold pentru F/A-18 Super Hornet în cadrul programului HX din Finlanda, țară care dorește achiziționare unui succesor pentru flota actuală de 62 de aparate F-18 Hornet. Începând cu 2025, Finlanda dorește înlocuirea flotei de F-18 Hornet (care vor zbura până în 2030) cu un aparat care va avea linia de producție în funcțiune în viitor. Deoarece cererea de aparate Super Hornet din partea US Navy se va reduce în viitor, datorită tranziției către aparatele F-35 C, contractul cu Germania va asigura funcționarea liniilor de producție pentru perioada următoare.    
O întrebare se impune totuși: de ce Germania nu a dorit procurarea de F-35, avion din generația a V-a care domină piața achizițiilor?  Prin excluderea aparatului american din competiție, Berlinul a transmis un mesaj puternic către Franța, Spania și altor aliați că își va menține angajamentul ferm pentru dezvoltarea viitorului avion de vânătoare din noua generație-NGF (New Generation Fighter) care va fi construit de firmele Dassault Aviation/Airbus Defence and Space. NGF reprezintă aeronava pilotată în cadrul Sistemului de luptă aeriană al viitorului SCAF (Systeme de Combat Aerien du Futur) care va mai cuprinde și o aeronavă fără echipaj.

În același timp, contractul  împărțit între cele două industrii reprezintă o dovadă clară a faptului că Eurofighter rămâne o soluție dificilă de achiziționare într-o competiție cu alte aparate, datorită dezvoltării disparate și a lipsei de fonduri în general. Faptul că în final nu s-a reușit dezvoltarea unei platforme de război electronic a Eurofighter a condus la pierderea contractului în fața versiunii EF-18 Growler – datorită tergiversărilor timp de mai mulți ani în jurul a numeroase idei și concepte, fără a se ajunge în etapa de implementare și testare. În plus, integrarea sistemelor de armament a fost deosebit de înceată, în special datorită faptului că fiecare țară din cadrul programului dorea integrarea pe avioane a sistemelor de armament și muniții dezvoltate de firmele proprii.

Cu toate acestea, surplusul de aparate Eurofighter din cadrul contractului reprezintă un semnal evident de susținere din partea Germaniei. Mai clar, cele 90 de aparate Tornado (toate variantele) vor fi înlocuite cu 45 de Eurofighter pentru misiunile de apărare aeriană și atac la sol și 45 de aparate Super Hornet pentru misiunile de atac la sol, bombardament nuclear și luptă radioelectronică.

Cele 45 de avioane în plus din contract vor înlocui aparatele Eurofighter mai vechi, extinzând flota de Eurofighter cu 30%,  presupunând că nu se vor retrage aparatele mai vechi. Așadar, per total, contractul pentru 135 de avioane noi reprezintă o creștere importantă a capabilităților Luftwaffe. 

 

 

Surse foto: Boeing (EA-18 Growler) și Eurofighter (Typhoon).

Lasă un răspuns