Aviația americană vrea să retragă avioanele U-2 până în anul 2025

Forțele aeriene americane – USAF vor începe retragerea din serviciul activ a flotei de avioane de cercetare U-2 Dragon Lady până în anul 2025, în conformitate cu bugetul alocat forțelor aeriene pentru anul 2021. Pentru menținerea în stare de operativitate a flotei de U-2, forțele aeriene vor continua derularea programelor de modernizare a acestor avioane până în anul 2025.

Intenția reflectă tendința USAF de reînnoire a flotei de aparate de recunoaștere, supraveghere și culegere a informațiilor la mare altitudine, în afară de U-2 fiind vizate și versiunile mai vechi ale vehiculului aerian fără echipaj RQ-4 Global Hawk.

USAF va dispune în 2021 de 31 de avioane U-2, inclusiv patru aparate pentru antrenament, dislocate în cadrul Flotilei 9 recunoaștere (cu 2 escadrile de U-2 în structura organică). În anii următori, USAF va continua să modernizeze senzorii, sistemele de avionică, echipamentele de comunicații și cele destinate interceptării și exploatării a emisiilor electromagnetice adverse – SIGINT (SIGnal INTelligence), prelucrării imaginilor – IMINT (IMagery INTelligence) sau măsurării și analizării, prin diferiți senzori, a caracteristicilor tehnice ale unor sisteme și echipamente adverse – MASINT (MeAsurement and SIGnatures INTelligence), în scopul îmbunătățirii procesului de culegere a informațiilor despre potențiale amenințări și capabilități adverse.

Primele avioane U-2 au fost proiectate prin anii 1950, primul zbor fiind efectuat în 1955. Au fost implicate în zboruri de recunoaștere deasupra teritoriilor fostelor țări comuniste, în Criza Suezului din 1956, Criza rachetelor sovietice din Cuba din 1962 sau doborârea avionului pilotat de Gary Powers în 1960 deasupra fostei URSS de către o rachetă antiaeriană SA-2. Versiunea actuală – U-2S – datează din octombrie 1994, când s-a inițiat un proces de modernizare a flotei de aparate.

Fabricat de compania Lockeheed, U-2 S are o greutate maximă la decolare de peste 18 tone, o rază de acțiune de peste 11.000 km, iar plafonul maxim care poate fi atins este de peste 21km.  La rândul său, aparatele RQ-4D Global Hawk au avut primul zbor în februarie 1998 și pot supraveghea continuu o zonă timp de 32 de ore, au o rază de acțiune de peste 20.000 km și operează de la o altitudine maximă de 20.000 m.

În anul 2021, USAF intenționează reducerea flotei de Global Hawk de la 34 de aparate la doar 10. În total, se va renunța la patru RQ-4 Block 20 și 20 RQ-4 Block 30 (versiune introdusă în august 2011), sumele economisite fiind dirijate pentru varianta mai nouă Block 40, intrată în servicul activ în august 2016.

Aparatele RQ-4 Global Hawk Block 40 sunt echipate cu radar multimod MP-RTIP (Multi-Platform Radar Technology Insertion Program), practic un radar cu apertură sintetică și baleiaj electronic de tip activ – AESA (Active Electronically Scanned Array) care lucrează în banda X și cuprinde mai multe moduri de operare cum ar fi descoperirea și indicarea țintelor terestre mobile – GMTI (Ground Moving Target Indicator), cercetarea după repere primite, descoperirea și indicarea țintelor multiple sau cercetarea terenului cu echipamente de înaltă rezoluție.

Pentru a compensa aparatele scoase din serviciu, USAF dorește să achiziționeze mai multe aparate E-11 a cărui misiune este de a servi ca centru aerian de retranslație a comunicațiilor de la nivel tactic. Toate cele patru aparate construite până în prezent de compania Northrop sunt dislocate, din anul 2008, în teatrul de operații din Afganistan, operând de pe aeroportul din Kandahar. Un aparat E-11 a fost doborât de forțele talibane la sfârșitul lunii ianuarie.

Aparatele U-2 și RQ-4 Global Hawk sunt dislocate la Baza aeriană Beale, California și, respectiv, Grand Forks, Dakota de nord.

 

Sursă foto: USAF.

Lasă un răspuns