Noul vector nuclear W76-2

Marina americană a trimis, în premieră, într-o misiune de patrulare un submarin cu propulsie nucleară din clasa Ohio, purtător de rachete balistice intercontinentale cu lansare din submarin – SLBM (Submarine-Launched Ballistic Missiles) Trident II, echipate cu noul și controversatul vector nuclear W76-2 cu putere redusă a exploziei nucleare.

Știrea survine la aproape un an de la anuțarea faptului că SUA a dezvoltat primul astfel de vector nuclear. În timp ce susținătorii proiectului anunță că noul vector nuclear dă posibilitate SUA să aibă flexibilitatea necesară pentru a răspunde la anumite crize, inclusiv executarea de lovituri nucleare limitate, criticii săi susțin că SUA nu vor fi nevoite să disloce noile arme.

Misiunea submarinului USS Tennessee a fost anunțată în data de 20 ianuarie 2020, deși acesta a părăsit Baza Navală Kings Bay din statul Georgia la sfârșitul lunii decembrie 2019 pentru executarea unei patrulări de descurajare nucleară, având în dotare rachete Trident II echipate cu un număr necunoscut de vectori W76-2.

Diferite surse estimează că una sau două din cele 20 (24, după alte surse) de rachete balistice Trident II de la bordul USS Tennessee, ca și navele care vor urma la patrulare, vor fi echipate cu unul sau mai mulți vectori W76-2. Fiecare W76-2 dispune de o putere de explozie estimată la 5 kt, în timp ce celelalte 18 rachete Trident II rămase la bordul submarinului pot transporta fie vectori nucleari W76-1, cu o putere de 90kt, fie temutul W88, cu o putere de 455kt. Fiecare rachetă Trident II poate transporta până la opt de astfel de vectori nucleari, în configurația actuală.

După cum menționam, W76-2 are o putere de explozie estimată a fi de cinci ori mai mică decât W76-1 și de peste 90 de ori mai mică decît cea a lui W88, ambele aflate deja în dotare marinei americane. În momentul exploziei unui cap W76-2 la nivelul solului, acesta va crea o minge de foc de 160m lățime, în interiorul căreia toate ființele sau obiectele vor fi incinerate, iar nivelul distrugerilor, cauzat de unde de șoc, se va extinde pe o rază de 3 km față de punctul zero al exploziei nucleare. Spre comparație, W88 poate cauza o minge de foc cu o lățime de 800m, iar unde de șoc va distruge totul pe o distanță de până la 30 km față de punctul zero. Nivelul radiațiilor penetrante și contaminarea radioactivă sunt alți factori (greu) de cuantificat în zonele lovite și cele adiacente, depinzând mult de condițiile meteo locale.

Administrația Trump și-a exprimat intenția de dezvoltare a unui cap de luptă nuclear cu putere redusă de explozie pentru rachetele Trident II în cuprinsul Evaluării strategiei nucleare americane din 2018. Administrația națională pentru securitate nucleară – NNSA (National Nuclear Security Administration), strutura din cadrul Departamentului pentru energie responsabilă cu dezvoltarea arsenalului nuclear american, a anunțat că a fabricat primul W76-2 în cadrul complexului Pantex Plant din Amarillo, statul Texas, în februarie 2019.

Configurația exactă a W76-2 este un secret bine păstrat evident, dar se cunoaște că este un derivat din W76-1, la rândul său o versiune modernizată a capului de luptă original W76. Se mai știe că W76 și W76-1 sunt arme cu două trepte, în timp ce W76-2, se bănuie, că a eliminat una, în scopul producerii unei puteri mai reduse de explozie. Simplificarea constructivă explică, poate, viteza cu care NNSA a dezvoltat și echipat Trident II cu acest cap de luptă.

Se estimează că până în prezent au fost fabricați aprox. 50 de vectori W76-2, versiunea modernizată și la un cost redus a W76-1, a cărui producție a fost încheiată. Forțele navale americane intenționează înarmarea viitoarelor submarine din clasa Columbia cu rachete Trident II echipate cu aceste noi capete de luptă, nave care vor începe patrulările de descurajare nucleară în 2031.

Administrația Trump și alți susținători ai proiectului au argumentat că este necesară o opțiune de descurajare mai flexibilă pentru a răspunde unui atac nuclear limitat, inclusiv atacurile cu arme nucleare tactice într-un teatru de operații militare. Temerea este că guvernul SUA ar putea fi pus în dificultate prin utilizarea unui vector cu putere mare de explozie (W88 de exemplu) pentru a răspunde la aceste lovituri, evitându-se în acest fel o ripostă nucleară disproporționată, pe care adversarii ar putea să o exploateze.

Dezvoltarea noului cap de luptă a fost impulsionată și de apariția noilor arme hipersonice sau cu tehnologie avansată rusești și chinezești. Aceste amenințări sunt responsabile pentru inițierea eforturilor de creștere a cheltuielilor din ultimii ani destinate modernizării forțelor de descurajare nucleară. Cel puțin 20 mld. $ vor fi alocați în acest sens de către Administrația Trump în 2021, o creștere cu 20% față de 2020. Pentru următorii 30 de ani, se estimează că programele de modernizare a armelor nucleare ale SUA vor atinge 1,2 trilioane $.

Pe de altă parte, criticii programului avertizează că acesta poate deveni cea mai la îndemână opțiune, datorită riscurilor mai reduse, în situațiile când se decide folosirea armelor nucleare. Totodată, criticii mai subliniază că SUA dispun deja de arme nucleare echipate cu așa numita capabilitate ”de selectare a puterii de explozie”, care permite reglarea unei puteri mai reduse, iar forțele nucleare nu mai au nevoie de un nou cap de luptă pentru a satisface aceste cerințe.

Mai mult, nu există niciun fel de indiciu că potențialii adversari ai SUA vor fi în măsură să facă diferența între lansarea unei rachete Trident II echipată cu capete W76-2 și una echipată cu W88 sau W76-1. Având doar câteva minute la dispoziție, factori de decizie adverși ar putea fi forțați să răspundă masiv, ca și când s-ar afla mai degrabă sub amenințarea unui război nuclear total din partea SUA, și nu unul limitat, ca să nu piardă oportunitatea de a riposta.

În timp ce în SUA, opozanții programului continuă să se agite și să elaboreze proiecte legislative menite să scoată W76-2 din arsenalul nuclear american, submarinele din clasa Ohio continuă, netulburate, să-și execute patrulările de descurajare nucleară cu rachete Trident II echipate cu acești noi vectori.

Sursă foto: US Navy (Submarinul cu propulsie nucleară USS Nebraska din clasa Ohio.)

Lasă un răspuns