Noile proiectile antitanc rusești pot distruge tancurile Abrams?

Ministerul rus al apărării a semnat recent mai multe contracte pentru achiziționarea noului proiectil perforant subcalibru cu manșon detașabil și stabilizat prin ampenaj – APFSDS (Armour-Piercing Fin-Stabilised Discarding Sabot) calibru 125mm, denumit 3BM44M “Lekalo”. Noul proiectil este unul dintre cele mai moderne muniții pentru tancurile rusești echipate cu diferite versiuni ale tunului calibru 125mm cu țeavă lisă.

O lovitură antitanc APFSDS conține un miez perforant în formă de săgeată fabricat dintr-un metal ultradens și introdus într-un manșon din aluminiu – care se desface când proiectilul părăsește țeava tunului, lăsând miezul să-și continue deplasarea liberă pe traiectorie cu o viteză de 2 km/s. Miezul perforant își pierde din energie de-a lungul distanței către țintă, dar încă este dificil de stopat prin alte mijloace în afară de blindajul propriu-zis și/sau sistemele active/pasive de protecție.

Puterea de penetrare poate fi extinsă prin mărirea vitezei proiectilului – prin mărirea lungimii țevii tunului sau a greutății loviturii – prin modificarea calibrului, a lungimii miezului de penetrare sau a densității miezului.

Potrivit mai multor surse deschise, noile proiectile antitanc rusești utilizează un miez perforant îmbunătățit și un manșon nou și sunt considerate adecvate pentru penetrarea blindajului celor mai moderne tipuri de tancuri de la distanțe de tragere cuprinse între 3 și 5 km, inclusiv tancurile americane M1A2. Conform unor specialiști ruși, 3BM44 Lekalo poate fi folosit de tunurile calibru 125mm model 2A46 care echipează tancurile T-90, T-80, T-72B3 din dotarea armatei ruse.

Noul proiectil poate penetra o grosime echivalentă a blindajului de 650 mm de la o distanță de tragere de 2 km, suficient pentru a distruge modelul american Abrams. Surprinzător este că principalele tancuri occidentale M1A2 Abrams, Leopard 2A7 sau Challanger 2 sunt creditate ca având o grosime echivalentă a blindajului frontal de 800mm, și nu doar 650mm.

În aparență, acest fapt pare să confirme superioritatea blindatelor occidentale asupra celor ruse (în special la capitolul aparatură de ochire și sisteme de conducere a focului), dar să nu omitem faptul că orice tanc poate fi distrus de la distanțe mai mici sau din părțile laterale și spate unde protecția este mai slabă.

Până în prezent, cele mai bune proiectile perforante pentru tunurile cu țeavă lisă calibru 125mm utilizate de tancurile model T-72B3(peste 2.200 buc.), T-80BVM (circa 400 buc.), T-90M (peste 400 buc.) sunt 3BM59 Svinets-1 and 3BM60 Svinets-2, având miez perforant din tungsten și, respectiv, din uraniu sărăcit.

Despre aceste tipuri de proiectile se crede că pot penetra de la o distanță de 2 km o grosime echivalentă a blindajului frontal între 650mm și 750mm la un unghi de incidență la lovirea blindajului de 60⁰.   

În privința lui T-14 Armata, acesta dispune de noul tun 2A82-1M calibru 125mm, cu țeava mai lungă cu 1 m decât modelul 2A46 care echipează celelalte tancuri rusești și despre care se spune că generează cu 17% mai mult[ energie la gura țevii decât tunul calibru 120mm ce echipează tancurile germane Leopard 2.

Mai mult, specialiștii ruși pretind că proiectilele APFSDS Vacuum-1 (cu miez perforant de 0,9m) trase de tunul 2A82-1M pot penetra o grosime echivalentă a blindajului de 1.000mm de la  o distanță de tragere de 2km.

Dacă aceaste informații sunt corecte, și nu sunt parte a obișnuitului registru de exagerări și manipulări rusești, înseamnă că aceste proiectile reprezintă în prezent o amenințare serioasă la adresa blindatelor occidentale, chiar și de la distanțe medii de tragere.

Totuși, ca amenințarea să fie credibilă, noua muniție trebuie fabricată și distribuită la trupe în cantități suficiente pentru a face diferența, lucru care nu s-a întâmplat întotdeauna cu multe invenții rusești.

Sursă foto: Ministerul rus al apărării (Tanc T-80U)   

Lasă un răspuns