Armele hipersonice – Avangard

Următorul pe lista celor șase sisteme de armament avansat anunțate de președintele Vladimir Putin în discursul din 1 martie 2018 este Avangard.

Avangard este un planor hipersonic care este transportat și lansat în spațiu utilizând, ca vector purtător și de lansare, o rachetă balistică. După ejectarea acestuia din vehiculul purtător, planorul coboară în atmosferă și spre țintă cu viteze hipersonice.

Dezvăluirea proiectului s-a realizat în etape și în cel mai desăvârșit stil rusesc. Inițial, în speech-ul din 2018, Președintele Rusiei nu a dezvăluit prea multe, în afară de recunoașterea faptului că există un program Avangard, în curs de dezvoltare de către industria de apărare rusă și că Rusia este ”cu un pas în față” … ”în majoritatea domeniilor tehnologiei hipersonice”.

În februarie 2019, Vladimir Putin recunoștea că ”…Rusia a lansat producție de serie a sistemului Avangard. Conform planului, în acest an vom avea primul regiment din cadrul Forțelor de Rachete Strategice echipat cu Avangard”.

În decembrie 2019, oficialii ruși declarau că prima unitate de rachete, din regiunea Orenburg din sudul munților Ural, echipată cu acest planor hipersonic este complet operaționalizată. Mai mult, tot în decembrie 2019, Rusia prezenta inspectorilor americani noul sistem hipersonic instalat în rachetele purtătoare SS-19.

Programul planorului hipersonic Avangard datează din anii 1980, de pe vremea fostei URSS. Între 1990 și 2018 au fost desfășurate 14 teste de încercare, multe eșuate sau parțial reușite. În cadrul ultimelor patru testări, s-a înregistrat și un eșec.

Ultimul test s-a desfășurat la sfârșitul lui decembrie 2018, lansându-se un planor Avangard cu ajutorul unei rachete balistice intercontinentale SS-19 din baza Dombarovsky din sudul munților Ural către o țintă situată în peninsula Kamceatka la 6.000km distanță. Reușita testului l-a făcut pe Putin să declare că este ”un cadou extraordinar pentru națiune cu ocazia Anului Nou”. În cadrul acestui test au fost atinse viteze excepționale, de Mach20 și chiar de Mach 27!

Până în prezent nu a fost dezvăluită forma reală a planorului și nici nu există fotografii publice cu acesta, din rațiuni evidente.  În spațiul public, Avangard a fost prezentat doar sub formă de grafică computerizată, având forma unei aripi delta, înconjurată de un strat de protecție de plasmă. Publicațiile de specialitate estimează planorul ca având o lungime de 5,4-5,5m și o greutate de până la 2 tone. Deocamdată, racheta purtătoare este SS-19 (produsă în Ucraina pe vremea URSS), dar în viitor aceasta ar putea fi înlocuită cu mai noua și mult mai moderna rachetă Sarmat, care va fi subiectul unui material viitor.

Avangard a fost prezentat ca având atât încărcătură nucleară, cât și convențională. În varianta cu cap nuclear puterea exploziei este estimată între 150 kt și 2 Mt. Un cap de 150 kt pare versiunea cea mai credibilă, suficientă pentru obiectivele militare alese, presupunând că va fi dezvoltat și echipat cu un sistem de navigație modern.

Dezvoltarea și testarea cu succes a acestui sistem de armament reprezintă, fără îndoială, o reușită tehnico-științifică. Pentru a atinge acest stadiu, Rusia a dezvoltat materiale compozite speciale pentru a rezista la temperaturi imense, până la 2000⁰ C, timp de câteva zeci de minute, cât durează un zbor intercontinental în regim hipersonic. Se bănuiește că planorul ar fi echipat și cu un sistem de termoreglare a temperaturii.

Încă se speculează pe marginea modului cum se realizează comunicarea cu Avangard și ce precizie a fost atinsă în timpul testărilor. Sunt presupuneri că noile tehnologii permit comunicarea prin plasmă, inclusiv utilizarea frecvențelor de joasă și înaltă intensitate, funcție de designul vehicului și localizarea antenei de comunicații. Fără o modalitate de comunicare, prin plasmă sau o altă (nouă) metodă de comunicare sofisticată, nedezvăluită până în prezent, se crede că precizia planorului poate fi redusă, ceea ce conduce la concluzia că este practic, (doar) o armă nucleară, care nu necesită neapărat o precizie bună.

Se crede că, inițial, s-a urmărit dezvoltarea în paralel a programelor Avangard și Sarmat, pentru a fi mai ușor integrate, dar pe parcurs, Sarmat a rămas în urmă. Fără rachetă purtătoare, Avangard nu avea sens, așa că s-a recurs în final la soluția de a folosi SS-19.

Dacă fiecare rachetă purtătoare SS-19 transportă doar un planor Avangard, încă nu se știe exact câte asemenea vehicule pot încăpea în Sarmat, cifrele vehiculate variind între 16 Yu-71 (Avangard cu încărcătură convențională) și până la 24 Yu-74 (Avangard cu încărcătură nucleară), ambele cifre cam nerealistice din punct de vedere tehnic. Mai multe surse publice afirmă că doar trei planoare Avangard pot încăpea în Sarmat, și asta doar în situația că acestea vor avea o încărcătură de luptă mai mică și vor fi proiectate planoare mai ușoare.

Producția de serie a implicat echiparea a două rachete SS-19 cu Avangard în luna decembrie 2019. Până la sfârșitul anului 2027, 2 regimente de rachete vor avea fiecare câte 6 sisteme Avangard, deci în total 12 sisteme. După alte surse se pare că în final vor fi 60 de sisteme.

Numerele nu sunt impresionante, dar cred suficiente pentru obiectivele propuse, iar acest lucru denotă destul de clar intenția Rusiei de a nu-și echipa majoritatea sau toate rachetele balistice intercontinentale din arsenalul său cu Avangard.

Rusia a declarat, în mod clar, că principale ținte ale planorului hipersonic sunt elementele sistemului american antirachetă (cele două baze AEGIS Ashore din Europa, interceptoarele din bazele terestre din SUA, centre de comandă și control, management al luptei și comunicații (C2BMC), radare de descoperire a amenințărilor balistice, etc), precum și alte ținte de importanță strategică cum ar fi silozurile protejate care adăpostesc rachete nucleare intercontinentale sau comandamente din SUA.

În afară de lovirea instalațiilor militare și a unor infrastructuri critice din SUA, Avangard poate furniza o capabilitate (oarecum) limitată de lovire prin surprindere sau de răspuns, ca represalii, la atacuri nucleare, care nu poate fi combătută, deocamdată, de niciun sistem antirachetă.

În concluzie, se poate spune că Avangard poate fi văzută ca o veritabilă rachetă intercontinentală care, datorită avantajelor deosebite de care dispune, viteză excepțională, rază de acțiune sau manevrabilitate în zbor, poate evita contramăsurile sistemului american antirachetă și poate lovi cu succes orice țintă importantă, cu sau fără protecție.

Ca și în cazul rachetei Kinzhal, despre omoloagele acestor arme hipersonice, vom putea vorbi abia peste câțiva ani… ca și despre contramăsuri.

(va urma)

Sursă foto: you tube.

 

Citește și:

Armele hipersonice – Kinzhal

Lasă un răspuns