Armamentul strategic al Iranului

Iranul dispune de mai multe tipuri de rachete balistice cu rază medie (între 1.000 – 3.000 km) și scurtă (sub 1.000 km) de acțiune pe care le dezvoltă începând din timpul Războiului dintre Irak și Iran (1980-1988), având la bază componente rusești(sovietice), chinezești sau nord-coreene.

Unul din principalele tipuri operaționale este SHAHAB 3A (mai cunoscută și sub denumirea de GHADR) o rachetă cu rază medie de acțiune cu combustibil lichid care are o rază de acțiune de peste 1.300km și poate transporta o încărcătură de luptă între 800 și 1.200kg. Precizia acestei rachete nu este extraordinară, eroarea circulară probabilă situându-se undeva între 140m și 150m.

Sistemul mobil SHAHAB 3A este o versiune modificată a rachetei nord-coreene NODONG-1 și a fost declarat operațional în septembrie 2003, participând la exerciții de pregătire începând cu noiembrie 2006. Se bănuiește că versiunile modificate ale rachetei, în primul rând având raza extinsă, poate atinge ținte situate la 2.000km, dar transportând o încărcătură de luptă mai mică.

Arsenalul iranian cuprinde un număr de peste 30 de astfel de sisteme SHAHAB 3 A, echipând 5 brigăzi de rachete din organica Forțelor aerospațiale ale Corpului Gărzii Revoluționare Islamice (CGRI): Brigada 5 Raad, Brigada 7 Al Hadid, Brigada 11 Gaem, Brigada 19 Zulfiqar și Brigada 23 Towhid.

Un alt model îl reprezintă racheta cu rază medie de acțiune EMAD care poate atinge obiective situate la 1.700 km și al cărei prim test a fost efectuat în octombrie 2015. EMAD se pare că este versiune îmbunătățită a rachetei SHAHAB 3, dispunând de un vehicul de reintrare în atmosferă reconfigurat  și un sistem de control și dirijare modernizat. Inițial a fost planificat să intre în dotarea CGRI în 2016, informație care nu a fost ulterior confirmată.

SEJIL-2 este o altă rachetă cu rază medie de acțiune cu combustibil lichid care are o bătaie considerabilă – peste 2.000 km – și al cărei prim test a fost desfășurat în noiembrie 2008. Există informații neconfirmate că racheta poate atinge chiar 2.500 km. În mai 2013, CGRI a primit cel puțin 12 sisteme de transport și lansare vertical – TEL (Transporter-Erector-Launcher), montate pe semitrailere.

Un sistem cu rază scurtă de acțiune este QIAM-1, care a fost dezvăluit în premieră în 2010, intrând în serviciul operativ al CGRI în 2011. Despre QIAM-1 se crede că poate atinge 700-800km și poate transporta o încărcătură de luptă  între 700 și 1.500kg. 

Devenită cunoscută după lansările din noaptea trecută asupra bazelor Ain al-Asad și Erbil din Irak, FATEH 313 este o rachetă mobilă, cu combustibil solid (mai ușor de stocat și manipulat), cu o rază de 500 km și care a intrat în dotare în iunie 2015.

În martie 2017, a fost dezvăluit oficial un alt tip din cadrul familiei de rachete cu rază scurtă de acțiune FATEHZOLFAQHAR – care este propulsat de combustibil solid  și are o rază de acțiune de 750km.

Un nou model de rachetă balistică cu rază medie de acțiune, cu o singură treaptă și combustibil lichid, botezat KHORRAMSHAHR, a fost testat pentru prima oară în ianuarie 2017. Raza de acțiune estimată pentru acest tip este de 2.000 km.

În martie 2015, racheta de croazieră SOUMAR a fost dezvăluită pentru prima dată având o rază de acțiune între 2.000 km și 2.500 km, fiind destinată atacării țintelor terestre. Mai cunoscută și sub denumirea de MESHKAT, SOUMAR se pare că e o copie a rachetei rusești Kh 55 (intrată în dotare în decembrie 1983), care echipează bombardierele strategice Tupolev Tu-160 Blackjack. Nu se cunoaște cu certitudine dacă acest model a intrat în dotarea CGRI sau a forțelor armate iraniene. Raza sa de acțiune este suficientă pentru a atinge țări europene ca Italia, Grecia, Polonia (parțial) și România. Până în prezent, Iranul nu a dezvoltat și testat rachete balistice intercontinentale (cu rază de acțiune de peste 5.000 km).

La diferite interval de timp, Iranul are obiceiul propagandistic de a dezvălui noi sisteme de armament, printre care și rachete cu diferite raze de acțiune, dar nu există informații verificabile că aceste tipuri vor fi operaționalizate vreodată.

 

Sursă foto: wikipedia (Racheta Fateh-313). 

One Comment

  1. Shahab 5-6. Cu raza de 8500-10000 km. Cf. serviciilor israeliene. Este aceeasi racheta Shahab 3, doar ca are mai multe trepte de propulsie https://en.m.wikipedia.org/wiki/Shahab-6

Lasă un răspuns