NATO rezistă în timp de pace, dar va funcționa și la război?

NATO rezistă în timp de pace, dar va funcționa și la război?

Summit-ul NATO din Londra, din zilele de 3 și 4 decembrie, dedicat sărbătoririi a 70 de ani de la înființarea Alianței, tinde să se transforme dintr-o reuniune festivă, într-una de supraviețuire.

Alianța Nord-Atlantică s-a format, practic, din cenușa distrugerii Europei în Al Doilea Război Mondial și a supraviețuit Războiului Rece, mediului de securitate post 1990 și misiunilor din Kosovo și Afganistan.

Astăzi, Alianța cuprinde 29 de state din Europa și America de Nord și asigură securitatea a aproximativ un miliard de oameni.

Chiar dacă se află într-o profundă criză internă, NATO va supraviețui, dar actualii lideri politici pun sub semnul întrebării eficiența acestei alianțe.

Sunt conflicte politice între țările europene, între SUA și lideri europeni, între SUA și Turcia etc.

Mai sunt și regimurile politice din Turcia, Ungaria și Polonia, unde democrația are de suferit din cauza tendințelor de acaparare a puterii de către unii lideri politici.

Turcia are și problemele achiziției rachetelor S-400 din Rusia și incursiunii în Siria pentru a ataca milițiile kurde.

Două elemente principale macină în zilele noastre Alianța: luptele interne și lipsa unui ideal comun al celor 29 de state.

În acest moment, liderii țărilor puternice din NATO sunt în dispute grave, ce pot zdruncina chiar funcționalitatea Alianței.

SUA și țările europene bogate au neînțelegeri din cauza alocărilor bugetare, relațiilor cu China, Iran și Rusia, dar și a acțiunilor legate de protejarea mediului.

În timp ce SUA și-a desemnat în mod clar principalii rivali: China și Rusia, unele țări membre NATO au legături nefirești de apropiate cu Rusia și nu percep China ca un inamic, refuzând cerința americană de a interzice accesul companiilor chinezești la contracte ce pot afecta securitatea Alianței, precum crearea rețelei 5G.

Turcia este aproape în război diplomatic cu Franța și SUA, ajungându-se chiar la jigniri și amenințări, din cauza achiziției de către Turcia a sistemelor rusești de rachtete S-400 și a atacului împotriva milițiilor kurde, aliate ale americanilor și europenilor în lupta împotriva grupului terorist Stat Islamic.

Toate aceste neînțelegeri vin și pe fondul lipsei unui obiectiv  comun al țărilor membre NATO, în special la nivel politic, unde liderii au propriile interese în detrimentul unei agende comune.

Donald Trump este cel mai imprevizibil președinte american din istoria Alianței și anul trecut chiar a vrut să scoată SUA din NATO. Merge la summit în condițiile unei proceduri de demitere declanșate în America. Se știu cerințele lui la adresa europenilor privind creșterea cheltuielilor pentru apărare, dar și disputa cu omologul turc. Se laudă cu contractele din industria de apărare și lasă de înțeles că umbrela de securitate americană costă.

Premierul britanic este înaintea alegerilor, după ce nu a reușit să scoată țara din UE în această toamnă, așa cum a promis și se concentrează mai mult pe problemele interne.

Emmanuel Macron a declarat deja că Alianța este în moarte cerebrală și dorește împreună cu Germania crearea unei Uniuni Europene puternice și din punct de vedere militar și politic pentru a maximiza influența țărilor lor în lume și a crește vânzările de armament.

Recep Tayyip Erdoğan vine la summitul unei alianțe care a declarat Rusia principalul agresor în zonă, în condițiile în care legăturile lui cu Putin sunt mai strânse ca niciodată. Doar anul acesta a avut trei întâlniri cu liderul rus, mai multe decât cu oricare alt șef de stat dintr-o țară membră NATO.

Țările mai mici din estul continentului, precum România, vin cu o agendă clară de unitate și implicare împotriva tendințelor agresive ale Rusiei, să vedem însă dacă vor fi și ascultate.

Chiar dacă pe timp de pace Alianța Nord-Atlantică funcționează, situația se schimbă în caz de război și activarea articolului 5.

Va risca Franța viețile propriilor militari și va cheltui miliarde să apere Turcia, după ce oficiali turci l-au jignit pe președintele Macron și au declarat că Franța sponsorizează terorismul?

La fel de greu de crezut este că America, sub Administrația Trump, va risca un război cu pierderi grele și sume uriașe cheltuite pentru a proteja o țară care a refuzat să cheltuiască bani pe înzestrare, în special pe echipamente militare americane.

Pentru a fi din nou credibilă, Alianța Nord-Atlantică trebuie să se relanseze pe baza principiilor care au consacrat-o: apărarea democrațiilor europene și nord americane împotriva agresiunilor externe.

O alianță unită în jurul unor valori democratice comune ce susțin libertatea de exprimare, statul de drept, piața liberă etc ar trebui să primeze și, eventual, statele care încalcă aceste valori să fie corectate.

Fără o democrație reală vor apărea lideri politici populiști care vor dori să aibă o relație specială cu Rusia sau China pentru a fi ajutați să nu-și piardă puterea și privilegiile.

O strategie comună fermă împotriva agresiunii Rusiei ar fi un alt pas important. Este clar că sancțiunile economice nu au efectul scontat. Țările din est au trecut la o poziție defensivă, cu ajutor american, în timp ce țările vestice mimează implicarea.

De asemenea, ar trebui făcute eforturi susținute pentru limitarea dependenței energetice față de est, inclusiv prin susținerea proiectelor de infrastructură care ar aduce gaze din alte regiuni.

Țările NATO, în special cele europene, ar trebui să fie mai implicate în susținerea statelor ex-sovietice pentru a instaura democrații solide și a le scoate de sub influența Rusiei.

Altfel, se va discuta mult, va trece summit după summit, se vor lua în continuare măsuri de asigurare a aliaților din est, fără garanții ferme de securitate, iar pe termen lung Alianța Nord-Atlantică își va pierde relevanța în fața influenței tot mai agresive în zonă a Rusiei și Chinei.

Sursă foto: nato.int

Lasă un răspuns