Sfârșit de etapă

Sfârșit de etapă. Săptămâna aceasta aflăm noul ministru al apărării, iar dacă majoritatea celor interesați de destinul armatei se gândește că blocarea achizițiilor este cea mai stringentă problemă, la MApN sunt capcane mult mai periculoase.

Structurile centrale supradimensionate și birocrate, dezechilibru în alocarea banilor, de multe ori instrucția și dotarea suferă în fața unor activități și structuri administrative, un plan de achiziție politizat cu interese obscure, incoerent și netransparent, o politică haotică de personal care a și dus la criza de militari sunt doar câteva provocări pentru noul ministru.

În ultimii zece ani au apărut structuri centrale noi, iar cele existente aproape că și-au dublat numărul de personal. Acestea încetinesc activitatea prin sistemul birocratic crea și sunt un aspirator de militari de la unitățile operaționale. O altă anomalie, atât categoriile de forțe, cât și Statul Major al Apărării și-au păstrat dublul rol, operațional și administrativ.

Chiar dacă am intrat în NATO și am suspendat serviciul militar obligatoriu, armata română și-a păstrat aproape toate structurile administrative din perioada comunistă, în condițiile în care nu are nici măcar o brigadă sau o flotilă dotată corespunzător.

Militarii nu au o armă de asalt modernă, un nou transportor blindat, o escadrilă completă de avioane F-16 sau măcar o singură navă care să poată angaja o luptă cu șanse de victorie.

Planul de achiziție nu e coerent, forțele terestre au multe nevoi, dar sunt forțate să se doteze cu sisteme de rachete cu rază lungă, Patriot, în condițiile în care nu au camioane, blindate sau rachete cu rază scurtă sau medie pentru apărarea trupelor.

Ministerul Apărării are poate cel mai mare număr de instituții de învățământ superior, șase, mai multe decât armate mult mai mari decât cea a noastră, la care se adaugă cinci colegii militare.

S-a crezut, poate, că dacă înființezi un colegiu și un institut în fiecare județ, rezolvi problema de personal, când de fapt tinerii evită să vină în armată, în principal, din cauza veniturilor mici.

La angajare, un tânăr soldat, subofițer sau ofițer are solda apropiată de salariul minim pe economie, la care se adaugă sporuri care sunt mult mai mici decât ale celor cu vechime. Ce trebuie să facă de banii ăștia? Să spele WC-uri, să măture frunze, să-și riște viața la instrucție în mașinile de epocă ale armatei sau să meargă la război prin fundăturile acestei lumi la nevoile NATO, UE sau ale Americii.

Ar câștiga dublu la o firmă de curierat sau la Uber. Mai nou, se vrea micșorarea baremelor la testele de pregătire fizică, iarăși o idee neinspirată.

Cea mai bună soluție vine chiar de la americani, care oferă bonusuri la angajare. Și o încadrare financiară mai bună ar ajuta.

Poate rezolva aceste probleme noul ministru?

Puțin probabil. Acesta va veni cu un mandat limitat, de un an de zile și probabil se va concentra pe problemele zilnice și deblocarea achizițiilor.

De fapt, transformarea și modernizarea armatei române ar trebui să vină în primul rând din interior, de la generalii cu funcții de răspundere. Dar ce te faci când chiar ei nu se înțeleg cum ar trebui să arate armata și mulți sunt interesați doar de fotoliul lor? Așteptăm cu optimism noul val de lideri militari.

 

Sursă foto: gov.ro

 

2 Comments

  1. Degeaba așteptăm un nou val dacă este numit tot politic. Depolitizarea este singura soluție. Ministrul sa fie numit prin csat.

  2. Tinere, de la mine incoace nimeni nu a mai spus-o asa bine si apasat ! 🙂 Insa mai sunt multe komisioane de incasat, asa ca tandemul generali-politicieni va continua sa functioneze ca un ceas…elvetian.

Lasă un răspuns