Afganistan, războiul pierdut al NATO

Afganistan, războiul pierdut al NATO. După 18 ani de lupte, se așteaptă, în această toamnă, o decizie privind retragerea trupelor NATO din Afganistan, în urma negocierilor dintre reprezentanții SUA și cei ai talibanilor.

Reprezentantul special american pentru Afganistan,  Zalmay Khalilzad, a declarat că pentru prima dată talibanii par să fie rezonabili și să accepte o discuție cuprinzătoare despre finalul războiului.

Discuțiile se poartă în Doha, Qatar, iar reprezentantul american a reiterat că pentru prima dată partea talibană a acceptat să discute, pe lângă cele două subiecte deja atinse: retragerea forțelor străine și garanțiile anti-teroriste și teme precum negocierile inter-afgane pentru un parcurs de țară și o încetare a focului.

Succesul talibanilor se datorează în mare măsură sprijinului primit de la liderii locali afgani, din rațiuni religioase și materiale.

În prezent, talibanii controlează aproape jumătate din teritoriul țării, pot influența 40 la sută din populația afgană și este clar că forțele afgane și cele internaționale nu-i pot învinge. Alături de talibani acționează în Afganistan grupări teroriste, precum Al-Qaeda și Stat islamic, iar insurgenții dispun de sume de bani considerabile rezultate, în special, din  comerțul cu droguri.

În timp ce trimisul american este sub presiunea timpului, talibanii nu se grăbesc și vor negocia cea mai bună soluție pentru a obține retragerea trupelor NATO și a începe lupta pentru recâștigarea puterii.

Războiul din Afganistan durează de aproape 18 ani, (octombrie 2001 – prezent) fiind cel mai lung purtat de SUA în întreaga ei istorie. În această confruntare împotriva terorismului, și Alianța Nord-Atlantică a avut un rol important, cu misiuni care s-au derulat pe mulți ani: ISAF (2001-2014) și RSM (2015-prezent).

În acest moment sunt în jur de 14.000 de militari americani în Afganistan, în misiunea NATO Resolute Support și în operația americană Freedom’s Sentinel.

SUA este și țara cu cele mai multe victime, peste 2.300 de militari pierzându-și viața în acest conflict, din cei peste peste 3.400 de militari străini căzuți la datorie pe teren afgan.

Cum s-a ajuns aici?

Cea mai puternică armată, ajutată de cea mai puternică alianță militară, nu a putut să înfrângă dorința de luptă a talibanilor, în ciuda eforturilor militare și financiare enorme.

Cred că mai degrabă a fost o ânfruntare între două gândiri, cea vestică și cea afgană. Americanii și aliații lor au considerat că forța militară brută și sume uriașe de bani pot schimba mentalitatea unui popor pentru a-l convinge să accepte o formă democratică de guvernământ.

Au acordat, în schimb, o mică importanță corupției guvernului, influenței liderilor tribali și religioși asupra afganului de rând și nu au tăiat sumele uriașe de bani care vin din traficul de droguri, Afganistanul fiind cel mai mare producător de opiu și heroină din lume.

Conform unui raport ONU, aproape 1.000 de tone de opiu și 500 tone de heroinã ies din Afganistan în fiecare an, o mare parte a acestor sume uriașe revenind talibanilor și altor grupări teroriste.

Ce este îngrijorător, că o mare parte a populației este dependentă de droguri și deci ușor de manipulat de către talibani. Conform unor estimări americane, s-a ajuns până acolo încât peste 30 la sută din personalul poliției ia droguri.

La amplificarea acestui fenomen au contribuit și lipsa unui sistem medical eficient și drogurile ieftine și la îndemână, în multe situații afganul de rând fiind nevoit să apeleze la droguri pentru ameliorarea durerilor unei afecțiuni medicale.

România a fost prezentă neîntrerupt în Afganistan din anul 2002, unde s-au rotit peste 30.000 de militari.

Am început cu un detaşament de poliţie militară, o aeronavă C 130 Hercules şi ofiţeri de stat major, mai apoi am ajuns să asigurăm inclusiv securitatea regiunii Zabul și conducerea aeroportului internațional din Kabul.

Sunt sigur că vor fi foarte multe lecții învățate în urma acestui conflict, unde armatele celor mai puternice țări nu au reușit preț de aproape 18 ani să instaureze o administrație funcțională în Afganistan.

Din punctul meu de vedere, armatele câștigă războaie, iar cel din Afganistan a fost câștigat de armata americană și aliații ei în câteva luni, când au alungat guvernul taliban, dar pentru instaurarea unor administrații locale și centrale noi, militarii au nevoie de sprijin din partea specialiștilor din țările lor, lucru care nu s-a întâmplat.

Politicienii din țările NATO nu au considerat Afganistanul o prioritate, de fapt l-au considerat mai degrabă o problemă a forțelor armate și nu al administrației din țările respective.

 

Sursă foto: Iulian Dămăcuș, facebook forțele terestre

Lasă un răspuns