Cine decide achizițiile militare

Cine decide achizițiile militare. Suntem la jumătatea anului și toate achizițiile militare esențiale sunt blocate, chiar dacă acestea sunt amânate din anii trecuți. Cine decide de fapt ce se cumpără, când se cumpără și de la cine?

În majoritatea țărilor NATO, șefii categoriilor de forțe decid sau au un cuvânt greu de spus privind achizițiile militare și e normal să fie așa, deoarece ei cunosc cel mai bine nevoile subordonaților.

La noi nici măcar șeful Statului Major al Apărării nu ia parte la acest proces decât când lucrurile sunt deja tranșate politic și este nevoie doar de semnături în grupurile de lucru de la MApN.

Din cauza faptului că decizia privind achizițiile militare aparține unui lider politic, firmele de armament s-au adaptat acestei situații din România.

Când o firmă dorește să vândă echipamente militare armatei române apelează în primul rând la un deschizător de uși (door-opener). Sarcina acestuia este să facă legătura dintre firmă și politicienii potenți care pot ajuta semnarea contractului.

O altă persoană importantă angajată de firmă este un lobbyist, care face legătura cu politicienii din țara unde își are compania sediul. Politicienii străini îi bagă în seamă pe ai noștri cu o vizită de lucru, o strângere de mână, o fotografie de grup, iar în cadrul discuțiilor se atinge și subiectul achizițiilor militare.

Când totul este aranjat între politicieni, lobbyiști și deschizătorii de uși, încep grupurile de lucru de la MApN: se fac ședințe unde se discută necesitatea și urgența achiziției, se fac proiectele de acte normative etc.

Cel mai bun exemplu este cazul tentativei de achiziție a sistemelor C4ISR, unde întâlnirile dintre politicieni, deschizătorii de uși și lobbyiști au fost documentate, în mod paradoxal, de presa americană și română.

Jurnaliștii au scris la momentul respectiv despre întâlnirea unui om de afaceri român, a unui politician și a unui afacerist și lobbyist din SUA. Miza ar fi fost achiziția sistemelor C4ISR și se pare că avea legătură și cu vizita șefului politicianului în America, unde a fost băgat în seamă de către președinte.

După transpirarea poveștii în presă, totul s-a anulat. Armata are nevoie și acum de sisteme C4ISR, mai disperat ca atunci, dar nimeni nu mai scoate o vorbă.

Poate fi schimbat sistemul?

De ce se întâmplă așa ceva? În primul rând fiindcă nu sunt publice planurile de achiziții militare. Spre exemplu, armata americană este obligată să anunțe cu doi ani înainte nu doar intențiile de achiziții, ci și alocările bugetare. Ca și comparație, la noi nimeni nu știe precis ce achiziții se vor face anul ăsta.

În al doilea rând, acest fenomen se întâmplă fiindcă legea dă o portiță pentru evitarea licitațiilor și posibilitatea realizării contractelor guvern la guvern, unde politicienii joacă rolul principal. Evitarea licitațiilor ar putea duce și la cheltuirea unor sume mai mari, dar pe cine mai interesează câteva sute de milioane date în plus?

Acest sistem nu va fi schimbat prea curând, deoarece în toată societatea românească, achizițiile sunt la mâna politicienilor și nu a aparatului tehnic. Politicienii folosesc achizițiile publice pentru câștigarea capitalului politic și uneori chiar pentru avantaje materiale.

O soluție la îndemână, mult mai realistă, pentru eficientizarea acestui sistem, ar fi ca și în legislația din România să fie legiferată acțiunea de lobby. Acest lucru ar scoate la lumină aceste afaceri și chiar le-ar impozita.

 

Sursă foto: facebook Brigada 81 Mecanizată

 

Citește și:

S-a găsit țapul ispășitor pentru întârzierile achizițiilor militare

Industria de apărare trebuia să primescă contracte de peste 4 miliarde de euro. Prostie sau sabotaj?

Toate contractele din apărare, de 6 miliarde de euro, doar cu firme americane

Toate licitațiile pentru achiziția și modernizarea echipamentelor militare, blocate

One Comment

  1. Cum, tehnocratii lui Ciolos nu au schimbat sistemul ???

Lasă un răspuns