Industria de apărare trebuia să primescă contracte de peste 4 miliarde de euro. Prostie sau sabotaj?

Industria de apărare trebuia să primescă contracte de peste 4 miliarde de euro. Prostie sau sabotaj? O armată fără o industrie națională de apărare în spate este expusă în cazul unui conflict riscurilor importurilor din alte țări. Un alt argument dat de necesitatea unei industrii de apărare puternice este dat de costurile mari ale echipamentelor militare, care dacă ar fi produse în țară pot genera locuri de muncă și dezvoltarea comunităților.

Tocmai din această cauză, s-a vorbit mult de repunerea în stare de funcțiune a acestui sector, unde majoritatea companiilor sunt în subordinea Guvernului.

Și atunci, prin contractele semnate până acum, Guvernul de ce sabotează dezvoltarea industriei de apărare?

În Programul de guvernare, la capitolul Politica de apărare și securitate națională, pag. 199, referitor la off-setul achizițiilor militare, este trecut: ”De asemenea, se va avea in vedere ca cel puţin 75% din cheltuielile generate de acest tip de investiţii să se regăsească, prin contractele de off-set, în investiţii sau alte surse de venituri pe teritoriul României.

Dacă e să calculăm că în anii 2017 și 2018 România a semnat contracte de aproape șase miliarde de euro, conform procentului din programul de guvernare, 4,5 miliarde de euro trebuia să se regăsească în investiții pe teritoriul nostru.

Dar ce să vezi, toate cele trei contracte, pentru achiziția transportoarelor Piranha și a sistemelor de rachete HIMARS și Patriot sunt fără off-set și fără a aduce investiții în industria națională de cel puțin 75%, deci încalcă chiar programul de guvernare.

Dacă în cazul Piranha, transportoarele vor fi montate la Uzina Mecanică București și vor genera o oarecare sursă de venit, mult sub 75 la sută, în cazul celorlalte două achiziții, investițiile vor fi minuscule.

Raytheon, care beneficiază de cea mai mare sumă, de aproape 4 miliarde de euro, a anunțat că a dat un contract companiei Aerostar Bacău, dar a refuzat să precizeze și suma. Probabil era ridicol de mică. Tot cu Aerostar Bacău ar urma să lucreze și firma care ne va da rachetele HIMARS, dar contractele vor avea tot o valoare simbolică.

De ce Guvernul României, prin atribuția acestor contracte, fără licitație, sabotează industria națională de profil?

Răspunsul e unul greu de dat. Decizia finală privind achizițiile aparține politicienilor, care realizează cadrul legal printr-o lege sau hotărâre de Guvern.

Posibil, nepriceperea în afaceri a acestora și presiuni externe la care niște oameni fără experienă nu pot face față au creat situația actuală. Sau pur și simplu, procentul de 75% este unul fantezist, stabilit de persoane care nu cunosc cum se realizează afacerile în sectorul vânzărilor de armament.

Oricum ar fi, se vede cu ochiul liber că s-au luat decizii greu de explicat.

Să luăm cazul transportoarelor Piranha. Dacă în loc să plătim un miliard de euro pe transportoare din Elveția, doar pentru două brigăzi, să fie doar montate la noi, cu banii ăștia puteam relansa uzina de la Moreni să facem transportorul nostru, să dotăm toată armata și chiar să exportăm.

În cazul celor două sisteme de rachete, trebuia setată încă de la început regula de bază cu off-setul de 75 de procente și dacă nu se ajungea la o înțelegere, se putea face licitație.

Cum se întâmplă acum, România plătește o grămadă de bani pe aceste echipamente, fără ca industria națională să aibă cele mai mari beneficii.

One Comment

  1. BAJAN GHEORGHE

    Mi-am exprimat de mai mult ori părerea mea, și nu mi-o schimb. Dezastrul din industria noastră de apărare este cauzat de: 1. Partidele / coaliția de la putere au / a urmărit obținerea unor avantaje financiare în interes propriu.
    2. Incompetența liderilor / conducătorilor instituțiilor cu atribuții în domeniu, aceștia fiind numiți doar pentru a se asigura servilismul fața de partidele / coaliția de la putere. 3. Menținerea, numirea și promovarea personalului în fucțiile de conducere la nivelul ARo doar pe considerente politice au impietat funcționarea operațională a acestora.
    Am început procesul de modernizare al ARo acum 15 ani când încă mai funcționa industria de apărare și întotdeauna s-a promis că vor fi alocate resursele financiare planificate. Din păcate acestea nu au fost alocate, s-au au fost alocate la o dată la care nu putea fi utilizate ca urmare a restricțiilor legale. Nu trebuie căutați vinovații, aceștia nu au murit, dar nu se dorește acest lucru.

Lasă un răspuns