Elicopterele noi se lasă așteptate

Mi-a atras atenția o postare pe pagina oficială de facebook a forțelor terestre române despre instruirea militarilor lor cu cei americani pe elicopterele Black Hawk și am realizat că informațiile despre dotarea acestei categorii de forțe cu mijloace aeriene au dispărut din spațiul public.

 

La început, oficialii români au anunțat că vor cumpăra elicoptere de la Bell Helicopters. În octombrie 2017, ministrul Mihai Fifor declara: ”Vestea bună este că ieri a venit răspunsul la scrisoarea noastră de intenţie. Practic, de la Bell vom achiziţiona 21 de elicoptere de clasă medie şi 24 de elicoptere de asalt. Sunt unele din cele mai performante elicoptere pe care le putem găsi în piaţă în acest moment în întreaga lume”. Era vorba de celebrele elicoptere AH-1Z Viper și  UH-1Y Venom, care ar fi urmat să fie construite, într-o primă fază în SUA, și mai apoi la IAR Brașov.

Era aproape sigur că va urma o achiziție guvern-la-guvern, dar în timp, nu știu din ce motiv, discursul public al celor de la apărare a început să se nuanțeze până la: ”analizăm cele mai bune oferte și mai vedem”.

 

Ce elicoptere ar putea intra în dotarea forțelor armate române

Între timp, pe lângă Bell, încă două firme și-au anunțat intenția de a participa la o eventuală licitație.

Sikorski, deținută de Lockheed Martin, propune elicopterul Black Hawk pentru toate misiunile, ca o platformă multifuncțională atât pentru transport, cât și pentru atac la sol. Firma are o unitate de producție în Polonia, elicopterele nu ar fi construite în România, dar ar fi realizat un centru de mentenanță pe teritoriul nostru, fiind deja semnat un acord cu firma ROMAERO.

Al treilea competitor este firma franceză Airbus, tot cu un model unic, H215M. De altfel, Airbus are deja punct de lucru la IAR Brașov încă din anul 2016.

Bell AH-1Z Viper
Bell UH-1Y Venon

Sikorsky UH-60 Black Hawk
Airbus H215M

 

 

 

 

 

România ar avea nevoie de peste 100 de unități

Până la acest moment, ca număr, știm sigur doar de nevoile forțelor terestre, 45 de unități. La acestea se adaugă cele ale forțelor aeriene, care au elicoptere în toate bazele și putem estima că în următorii ani și ei vor avea nevoie de cel puțin 60 de unități pentru a schimba modelul IAR-330 Puma, care este în operare din anii 70. Dacă luăm în calcul și completarea cu patru elicoptere a forțelor navale când vor fi achiziționate corvetele, vom vedea că este o nevoie de peste 100 de unități.

La acestea se adaugă și cele necesare structurilor din Ministerul Afacerilor Interne și putem trage ușor concluzia că piața din România este una destul de tentantă, iar acest proces de achiziție jucat inteligent de factorii politico-militari ar putea aduce reale avantaje militarilor pe câmpul de luptă, dar ar și ajuta industria națională de armament.

Achiziția ar putea fi făcută centralizat, pentru toate categoriile de forțe de la ambele ministere, la o cantitate mare putînd fi negociat un preț bun, la care s-ar adăuga capacitățile de construire, mentenanță și instruire.

Cu toate acestea, analizând celelalte achiziții de până acum, varianta cea mai realistă ar fi ca fiecare categorie de forțe să cumpere independent. Ar fi mai complicat din punct de vedere al mentenanței, iar firmele nu vor putea deschide linii de producție în România pentru cantități mici.

În acest moment, din păcate, lipsesc informații cheie pentru firmele competitoare: câte elicoptere vrem să achiziționăm la nivel național, ce fel de achiziție vrem să fie (licitație sau contract guvern-la-guvern) și cînd vrem să demarăm achiziția. Cât timp răspunsurile la aceste întrebări lipsesc, vor apărea și diferitele speculații, care, cu siguranță, nu fac deloc bine la afaceri.

Lasă un răspuns