Când și filosofii militează pentru înarmare, e serioasă rău

Trebuie să recunosc că m-a intrigat distribuirea unui filosof, precum Andrei Pleșu, a articolului altui filosof, Horia-Roman Patapievici: ”O să vă şochez, România trebuie să se înarmeze puternic”.

Patapievici militează pentru: ”O armată flexibilă, aşa cum are Israelul o armată flexibilă. Să nu ne bazăm că va lupta cineva în locul nostru, când va veni momentul să se întâmple acest lucru şi să nu ne văicărim sub forma ‘Vai de mine! Nu se poate! Există înarmare nucleară! Nu se poate face nimic!’ şi să ne punem palma în fund. E formula cea mai greşită, amintind de anul 1940, care este anul dezonoarei noastre”.

Filosoful, în puține cuvinte, arată urgența unei modernizări inteligente a armatei și dă exemplul eficienței armatei Israelului. Nu putem avea o armată numeroasă, dar am putea avea una eficientă, precum cea israeliană.

Israelul, cu o populație jumătate cât a noastră, cu o armată de 150.000 de militari, din care doar 26.000 activi, restul fiind în termen, dar cu un buget al apărării dublu față de noi, are una dintre cele mai puternice armate din zonă, fără a se baza pe numărul de soldați, ci pe pregătirea, dotarea și motivarea lor.

 

România are nevoie de o armată eficientă

Din păcate, pentru noi de fiecare dată a contat numărul, nu calitatea. Îmi aduc aminte că atunci când Rusia a invadat Georgia, șefului de atunci al SMG-ului a început să-i tremure stelele de pe umăr de frică că noi nu aveam nicio brigadă cu o stare operativă decentă. Iar el a făcut ce știa mai bine: nu a dotat cu echipamente moderne ce aveam, a mai înființat încă două brigăzi, cu și mai multe lipsuri.

În 2012, ministrul Dobrițoiu a fost primul și singurul ministru al apărării care a arătat public starea operațională dezastruoasă a armatei. De atunci au mai trecut șapte ani, fără achiziții notabile.

De altfel, această ineficiență în echilibrarea corectă a numărului de militari funcție de resurse vine din istoria noastră. Primul Război Mondial a fost unul al mitralierelor și artileriei, dar noi am trimis mulți soldați în opinci în tranșee, cu pușcoace de pe vremea Războiului de Independență. Astfel că, în mai puțin de un an și jumătate de lupte, am avut pierderi de 300.000 de oameni, am pierdut campaniile din vest și sud, am pierdut și Muntenia și tezaurul.

Al Doilea Război Mondial a fost unul al tancurilor și aviației. Politicienii noștri au reușit să cumpere doar puști, mitraliere și piese de artilerie scumpe și cu defecte de la Uzinele Skoda, rezultând un mare scandal de corupție. Ce au pățit militarii și românii, știți foarte bine.

Iar exemplele pot continua până în zilele noastre, când am decis să modernizăm peste 100 de avioane MiG-21 vechi și am dat la gunoi MiG-urile 29 care tocmai intraseră în dotare, am luat două fregate fără sisteme de luptă la suprafață în locul uneia echipate complet, am luat transportoare blindate care n-au făcut față în Afganistan etc. Toate aceste contracte s-au făcut fără licitație și fără o dezbatere serioasă, născând de fiecare dată semne de întrebare referitoare la calitatea echipamentelor luate.

 

Eficiența unei armate este dată în primul rând de pregătirea, echiparea/înzestrarea și motivarea militarilor, indiferent de ierarhie.

Din 2017, armata a început un program de înzestrare și au început și semnarea contractelor pentru câteva programe. Un lucru bun, care trebuie gestionat cu extremă atenție, deoarece peste 40 la sută din investițiile țării merg la apărare, în condițiile în care și alte domenii, precum transporturile și sănătatea, au nevoie disperată de fonduri. Deja este pe rol un scandal legat de suspendarea achiziției celor patru corvete, singura care s-ar fi făcut prin licitație, din cauza acțiunilor în instanță ale unui competitor și ale Ministerului Apărării Naționale.

Tocmai pentru a elimina orice suspiciuni, trebuie explicat de la început ce se va cumpăra, în ce cantitate și mai ales când și cum (licitație sau atribuire directă). Informații care apar peste noapte, din partea unor politicieni, că vom mai cumpăra nave, submarine sau un anumit tip de arme de asalt de la o anumită firmă nu fac deloc bine, deoarece naște întrebarea firească dacă deciziile din înzestrare sunt luate de specialiști, pe bază de analize, sau de politicieni pe criterii mai puțin ortodoxe.

Lasă un răspuns