ANALIZĂ | Semnal de alarmă: instituțiile de forță, tot mai contestate. Cine profită de pe urma unei societăți divizate

Experții GDF au făcut o analiză asupra instituțiile de forță din România, tot mai contestate mai contestate în ultima vreme. 

Societatea este vizibil divizată în anul în care se implinesc 100 de ani de la Marea Unire. 

În timp ce statul se macină pe interiror, alții se pregătesc să profite. Consecinețele pot fi ireversibile. 

În România reală, nu cea paralelă. 

Instituțiile de forță și politica dâmbovițeană

În acest moment este o breșă foarte periculoasă între o mare parte a populației și instituțiile de forță. Îngrijorător cel puțin, mai ales pe fondul intereselor economice din Marea Neagră, acțiunii avioanelor rusești din apropierea granițelor, a războiul electronic intensificat al Federației Ruse, dar și a atacurilor cibernetice venite tot din est.  În timp ce ne războim între noi, alții își fac foarte bine temele.

Dacă continuăm tot așa, nici achizițiile noi de tehnică militară nu ne vor ajuta foarte mult, deoarece multe pericole vin din interior, chiar din această scindare a societății românești.

Întotdeauna instituțiile de forță, și în special serviciile secrete, au captat atenția oamenilor politici, iar unii au fost chiar fascinați de munca specialiștilor din acest domeniu, au contribuind la dezvoltarea acestora și au folosit rezultatele muncii lor în luarea deciziilor politice.

Una din personalitățile marcante a fost premierul britanic din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Winston Churchill, care a înființat, sprijinit și folosit la maxim valoarea unui serviciu secret în descifrarea intențiilor inamicilor, dar și a aliaților, acest lucru contribuind decisiv la înființarea alianței împotriva lui Hitler și mai apoi la câștigarea războiului.

Nici politicienii din spațiul românesc nu puteau rămâne indiferenți la atuurile serviciilor secrete, așa că de multe ori aceștia au încercat, prin diferite metode, uneori legale, alteori discutabile, să controleze și să se folosească de serviciile secrete. De exemplu, în perioada comunistă, securitatea a fost principala forță de represiune a populației.

Din păcate, chiar și după Revoluție, de foarte multe ori apare în spațiul public sintagma instituții de forță însoțită de acuzații despre diferite persoane care vor să controleze aceste structuri în interes de grup sau personal.

În zilele noastre, printr-un complex nefericit de factori și un slab management al unor șefi civili și militari ai instituțiilor de forță s-a ajuns în situația periculoasă în care jumătate dintre români sunt nemulțumiți și critică poliția și jandarmeria, iar cealaltă jumătate crede că serviciile secrete fac jocurile unui stat paralel și chiar ale unor puteri străine.

Cum a fost posibilă o degradare atât de mare a încrederii populației în principalele instituții de forță?

În primul rând prin manipulare și atacuri intense ale unor mijloace media românești, care voiau să arate românilor că tot răul care li se întâmplă vine de la un stat paralel format, în principal, din servicii. La aceste acuze, șefii serviciilor nu au venit cu explicații, eventual cu anchete interne, așa cum ar fi fost normal și au lăsat ca aceste ipoteze să devină credibile pentru o parte din populație și să prindă rădăcini.

În partea cealaltă, după intervenții contradictorii ale poliției și jandarmeriei împotriva unor manifestanți, șefii acestor două instituții au dat explicații neconvigătoare și au lăsat impresia că au acționat la comandă politică, cel puțin pentru o parte a oamenilor. 

          Degradarea încrederii românilor în instituțiile de forță

          În accepțiunea clasică, în cadrul instituțiilor de forță intră serviciile, armata și forțele din MAI, toate făcând parte din puterea executivă. Se încearcă de către unii analiști introducerea Direcției Naționale Anticorupție în același grup, dar este total greșit. DNA face parte din Ministerul Public și chiar dacă procurorii sunt ajutați în desfășurarea anchetelor de către Poliție și, în trecut, de SRI, aceștia sunt potrivit legii independenți, iar dosarele realizate sunt trimise în instanță, unde un complet de judecată ia deciziile. Cu toate acestea, o apropiere a șefilor acestei instituții de conducătorii serviciilor sau unii oameni politici sau afaceriști, nu este de dorit și poate naște multe teorii și conspirații, care pot cauza atât imaginii persoanelor respective, cât mai ales credibilității instituției în sine, cum de altfel s-a și întâmplat în ultima perioadă.

Cele patru servicii secrete ale României sunt Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Pază și Protecție și Serviciul de Telecomunicații Speciale care sunt sub autoritatea Consiliului Suprem de Apărare a Țării. Ele sunt și sub control parlamentar, prin comisiile Parlamentului și numirea șefilor acestor instituții. 

Ministerul Administrației și Internelor și Ministerul Apărării Naționale sunt sub autoritatea Guvernului, dar șefi din aceste instituții participă și la ședințele CSAT. În plus, șefii militari sau echivalenți au nevoie de avizul CSAT pentru a fi numiți în funcție, iar prin comisiile Parlamentului se asigură controlul acestor instituții. Cel puțin la nivel teoretic. 

          Serviciile secrete ale României

Serviciul Român de Informații, de departe cea mai mediatizată structură în ultima vreme, este specializată în culegerea de informaţii privind siguranţa naţională, cu un buget anual de peste 2 miliarde de lei. Dacă ne uităm la diferitele misiuni și starea actuală a României, tragem ușor concluzia că, în timp, SRI a prevenit bine acțiunile de spionaj, terorism și criminalitate transfrontalieră, dar la protejarea valorilor democratice și a securității economice rezultatele sunt discutabile.

         Unii dintre șefii acestui serviciu au fost mult prea apropiați de unii oameni politici sau afaceriști, au încheiat protocoale secrete cu diferite instituții fără a explica opiniei publice rolul exact al acestor documente și ce efecte au produs sau produc. De asemenea, șefii serviciului nu întotdeauna au reacționat prompt la acuzațiile că folosesc agenți acoperiți în rândul unor categorii profesionale, precum jurnaliști sau chiar magistrați. În plus, multe scandaluri mari din societatea noastră au avut ca protagoniști foști angajați ai acestui serviciu.

          Serviciul de Pază și Protecție se ocupă cu protecția unor demnitari și a unor obiective speciale și are un buget de aproximativ 200 de milioane de lei. Din cauza apropierii, prin natura misiunilor, de oamenii politici, nici SPP nu a fost scutit de oameni controversați sau de scandaluri. Ultimul, în care șeful Camerei Deputaților, Liviu Dragnea, l-a acuzat pe directorul serviciului, Lucian Pahonțu, că a intervenit în scandalul cu  înlăturarea guvernului Tudose, a condus la renunțarea de către Guvernul Dăncilă la serviciile SPP și a anulat practic chiar funcția de bază a acestei instituții.

          Serviciul de Informații Externe este instituţia  de  stat  specializată  în  domeniul informaţiilor externe, cu un buget anual de aproximativ 300 de milioane de lei. A fost ferit de scandaluri mari, singurele discuții controversate în spațiul public fiind legate de voturile diasporei.

          Serviciul de Telecomunicații Speciale este organul central de specialitate ce organizează și coordonează activitățile în domeniul telecomunicațiilor speciale pentru autoritățile publice din România, cu un buget de aproape 400 de milioane. Unele suspiciuni care au fost asupra corectitudinii angajaților acestui serviciu au fost legate de unele contracte de achiziții, la unul din ele cu o firmă la care lucrase soția fostului director de atunci, Marcel Opriș, dar au fost și multe comentarii în spațiul public despre posibile implicări ale serviciului în cadrul proceselor electorale.

          Instituțiile Guvernului

          Referitor la MAI și MApN, aceste ministere sunt mult mai mari, cu bugete considerabile și se compun din mai multe categorii de forțe.

    Armata României este de departe instituția în care românii au în acest moment cea mai mare încredere, de peste 70 la sută. MApN conduce activitatea în domeniul apărării naţionale, are aproximativ 80.000 de angajați și un buget de stat de peste 18 miliarde de lei la care se pot adăuga credite de angajament de încă 22 de miliarde. Este, de asemenea, și cea mai reformată instituție, având doar o treime din efectivele din anii 90. Personalul acționează în structuri naționale, dar și internaționale și toți oficialii NATO l-a elogiat de-a lungul vremii.

          MApN are trei categorii de forțe: terestre, navale și aeriene, la care se adaugă forțele pentru operații speciale, de transmisiuni, logistice și comandamentele și unitățile administrative.

Cu toate că în trecut imaginea MApN a fost umbrită de diverse scandaluri (vezi Revoluția, achiziția celor două fregate din Marea Britanie, dispariția unor arme de la un depozit, locuințe obținute ilegal de unii generali etc), în ultima vreme singurele suspiciuni care au planat asupra instituției sunt legate de activitatea acesteia în perioada când ministru a fost Gabriel Oprea.

Serviciul de informații al MApN este Direcția generală de informații a apărării, din care face parte una dintre cele mai recunoscute structuri de informații ale României, Direcția de informații militare, care asigură date vitale militarilor români și aliați din teatrele de operații, cum este Afganistanul. 

Ministerul Administrației și Internelor este cel mai numeros din cadrul instituțiilor de forță, cu peste 130.000 de angajați și cu un buget de peste 15 miliarde de lei, care se ocupă, în principal, cu apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, precum şi a proprietăţii publice şi private.

De-a lungul timpului, MAI a fost vizat de numeroase scandaluri, iar din păcate chiar serviciul secret al acestei structuri, cu rol de prevenire și combatere a infracțiunilor interne, a fost în mijlocul multor anchete jurnalistice, dar și penale, în urma unor colaborări dubioase cu oameni politici și a unor achiziții frauduloase.

Cel mai răsunător scandal în care este implicată DGPI  a fost numit de presă ” Limuzina” și are legătură cu contractele acestei structuri pentru achiziționarea unor bunuri în folosul ministrului Gabriel Oprea și a conducerii ministerului din acea perioadă, potrivit datelor furnizate publicului prin comunicatele DNA. 

MAI este vizat și în alte două scandaluri recente legate de acțiunea poliției împotriva unui cetățean ce avea un număr preferențial la mașină, obscen la adresa partidului de guvernământ, și de represaliile jandarmilor din data de 10 august împotriva manifestanților anti-guvernamentali unde au fost rănite câteva sute de persoane. În ambele cazuri, șefii celor două instituții, din cauza unor declarații neconvingătoare, au fost aspru criticați de o parte a opiniei publice.

Cu toate acestea, sunt structuri din MAI, precum SMURD-ul și pompierii, care se bucură de o mare încredere din partea cetățenilor și acționează impecabil pentru îndeplinirea misiunilor.

Ce ar fi de făcut?

Deoarece funcționarea normală a acestor structuri de forță ale statului au un rol determinant în asigurarea securității naționale și a siguranței cetățenilor, eficientizarea lor ar trebui să fie un obiectiv major al tuturor factorilor politici.

În acest moment situația este una critică, cu imaginea unor instituții destul de șubredă și ar trebui începută o dezbatere publică despre măsurile necesare pentru recâștigarea încrederii românilor în acestea.

Ar trebui conștientizat pericolul de către oamenii politici, reluarea unui dialog constructiv pentru schimbarea legislației și introducerea unor bariere clare ale amestecului politicului în desfășurarea misiunilor operative, dar și o eventuală reformare a acestor instituții pentru a corecta derapajele din trecut.

Nu ar strica să se ia exemplul de la armată, unde șeful Apărării are un mandat de patru ani, și toți șefii acestor instituții să aibă un mandat de un număr rezonabil de ani, fără posibilități de prelungire a acestuia la nesfârșit.

Altfel, situația actuală,  în care se desfășoară campanii ample de decredibilizare și denigrare a acestor instituții, implicarea politicului, folosirea mass-media,  unde unii atacă serviciile secrete, alții poliția și jandarmeria, nu face decât să slăbească încrederea românilor în aceste instituții și să ne vulnerabilizeze în fața unor ingerințe externe viitoare, economice sau chiar militare, care ne pot afecta interesele de securitate sau economice pe termen lung.

 

 

Lasă un răspuns