INTERVIU | Diplomat într-o zonă de război. ISIS a trimis o scrisoare Ambasadei României în Irak

Ambasada României în Irak a primit o scrisoare din partea organizației teroriste Stat Islamic. Se întâmpla în 2014, atunci când fundamentaliștii au proclamat un așa-zis Califat care cuprindea teritorii din Siria și Irak. Era o scrisoare prin care se solicita cooperarea reprezentanței diplomatice a României. 2014 a fost momentul de tensiune maximă. Ambasadorul României în Irak, Excelența Sa Iacob Prada, își amintește perfect acel moment. A reușit să evacueze sute de muncitori români aflați pe un șantier din Mosul, chiar înainte cu puțin timp ca orașul să fie ocupat de ISIS. Ambasadorul spune că din datele pe care le are la dispoziție, Irakul ar putea fi eliberat de teroriști până la sfârșitul anului. România are interese economice în Irak. Iacob Prada anunță că sunt discuții avansate cu un șantier naval din România care să ajute la reluarea transportului pe Eufrat, Tigru și Shatt-al-Arab. Există proiecte și pentru ca firmele românești care produc tramvaie să construiască pentru marile centre urbane din Irak. 

  • Puteți ASCULTA sau CITI interviul cu Ambasadorul României în Irak. Ambele variante sunt disponibile mai jos. 

AUDIO

TEXT

Cum ați văzut schimbările prin care a trecut Irakul în ultimii ani?

Iacob Prada - foto stânga
Iacob Prada – foto stânga

Senzația a fost mai curând de frustrare pentru că de fiecare dată când am încercat să lansăm niște proiecte am avut niște feedbackuri nu tocmai potrivite din cauza evoluțiilor de insecuritate extrem de acute care au fost în perioada aceasta. Deci, de câte ori se deschidea o fereastră de oportunitate apărea un ceva care făcea un setback.

Cum este să munciți 24/24 într-o zonă de conflict  ?

Este o zonă de conflict. Nu asta este important cum mă resimt eu ca persoană fizică, ci cum o resimt din punct de vedere profesional.

Iacob Prada – foto stânga

Această situație de frustrare sau sentiment de frustrare pe care ți-l dă insecuritatea zilei de mâine, nu sub aspectul securității propriu zise, ci al securității muncii, al garanției că ceea ce pornești și urmează să faci poate sau nu poate să fie finalizat. Acesta este cel mai important sentiment de frustrare pe care îl ai. Pe de altă parte, există întotdeauna un gen de luminiță pe care o vezi la capătul tunelului, în funcție de care te ghidezi și în funcție de care trebuie construiești și reconstruiești tot timpul pentru  a ajunge la un ceva.

Cum arată pentru dumneavoastră o zi în Bagdad?

Nu e deloc plictisitor pentru că ai planificate pentru fiecare zi două, trei acțiuni, de regulă, în afara ambasadei pe care trebuie să le desfășori. Uneori le poți desfășura pe toate trei, extrem de rar, alteori mai puține din motive de securitate, în principal. Mă rog, o securitate care este extrem de fluidă.

V-ați simțit în pericol?

Este o zonă cu o insecuritate destul de accentuată. Pe de altă parte, aș vrea să menționez ceva. Lumea când aude de o țară în război crede că tot timpul cad proiectile, tot timpul se trage și tot timpul poți să mori. Nu este chiar așa. În război , inclusiv soldații nu trag tot timpul cu pușca.

Sunt și perioade, să spunem de pauză. De fapt, fundamental, și mai ales în ultimul an și jumătate în Bagdad a fost o oarecare securitate. Pe această securitate care a fost extinsă și care este extinsă la centrul și sudul Irakului se poate lucra. Pe această situație lucrează ambasada pentru a aduce companii din România care să lanseze proiecte extrem de importante pentru partea română.

Despre ce proiecte este vorba?

Putem face multe și ambasada a angajat partea română în niște proiecte extrem de importante, de natură strategică. Poate cel mai importat dintre ele și în care la ora actuală facem pași importanți pentru a-l dezvolta este reabilitarea transporturilor pe ape, pe apele interioare din Irak, pe Eufrat, Tigru și Shatt-al-Arab. Există la ora actuală discuții avansate între două șantiere navale, în principal SEVERNAV -ul , pe de o parte, și autoritățile din Irak, mă refer la Ministerul Transporturilor de acolo și guvernoratele în care urmează să fie reabilitate sau construite noi șantiere navale, cu investiții din partea română și cu o investiție din partea irakiană. Este vorba despre un proiect extrem de ambițios care ar însemna reluarea transporturilor pe o apă în condițiile în care există astfel de transporturi de peste 5000 de ani în Irak, întrerupte în ultimii 30 de ani.

Mai există comunități românești acum în Irak?

Noi am avut în jur de 2000 de români care lucrau în Irak în momentul în care avut loc agresiunea ISIL-ului sau DAESH, cum i se mai spune. La ora actuală a fost redusă participarea din cauza faptului că agresiunea a avut loc în nordul și centrului Irakului. Totuși, au rămas unele companii și dau ca exemplu Hidroconstrucția care are șantier în Kurdistan. Șantierul este în mare măsură înghețat. Există totuși o prezentă românească acolo. Pe de altă parte, există companii românești care lucrează în centrul și sudul Irakului unde este securitate, securitate în proporție de peste 90{9eeaab45891d66ac1596fa4f47854da602f20d436b51200b35da90fecc6de246}. Există risc într-adevăr, dar riscul este ținut sub control. Lucrăm mai ales pentru acele proiecte care sunt prinse în înfrățiri între guvernorate din Irak și județe din România, proiecte care sunt cu o perspectivă frumoasă pe transporturile urbane de călători bazate pe tramvaie, transporturi care urmau să fie lansate chiar atunci când a început agresiunea și care încercăm să le reactualizăm.  Presupune din partea noastră asigurarea transporturilor cu tramvaie în Bagdad și alte patru sau cinci centre urbane cum sunt Najaful, Basra, ca să dau numai câteva exemple. Ar presupune din partea română extinderea construcției de tramvaie  din România înspre Irak, transferul de producție acolo și acoperirea transportului urban de călători pentru un Irak care ar absorbi de multe miliarde de dolari producția specifică din România.

Cât de mult și-a dezvoltat ambasada capacitatea de a reacționa la situații de criză? Mergeți și pe instinct?

Nu e vorba de instinct. Aici nu te poți baza pe instinct. Trebuie și există o experiență românească de acțiune în zone de criză. Aș merge în principal pe această experiență care a fost dobândită în timp și care ne-a permis ca, inclusiv atunci când au fost situații de criză deosebite, și mă refer la Mosul când s-a pătruns acolo, să avem posibilitatea să extragem reprezentații companiilor românești fără să avem nicio pierdere. Țări care au fost, nu dau exemple, India și altele, au avut sute de oameni care au fost prinși de către ISIL și a trebuit să se plătească masiv pentru eliberarea lor.

România a reușit prin ambasada noastră să-i extragă din zonă din timp, să nu fie pusă sub semnul întrebării securitatea acestor persoane, în primul rând, inclusiv angajamentele financiare ulterioare pentru eliberarea lor. Sub acest aspect, România a câștigat prin experiența ambasadei Bagdad ceva ce alte ambasade nu au. Sunt mândru de modul în care ambasada a reușit să acționeze în aceste situații.

Cum vedeți viitorul Irakului? S-a reușit eliberarea orașului Mosul și s-a început o operațiune spre granița cu Siria.

Iacob Prada – foto stânga

Din câte știm, și pe relația cu Coaliția anti-ISIS din care facem și noi parte, până către sfârșitul anului în curs va fi stabilizată frontiera cu Siria, de fapt, curățată în cea mai mare măsură țara de prezența DAESH. Nu va fi 100{9eeaab45891d66ac1596fa4f47854da602f20d436b51200b35da90fecc6de246} pentru că rădăcinile sunt înfipte, din nefericire, destul de mult acolo, dar țara va fi, în principiu, securizată. Cred că companiile românești vor putea să lucreze în centrul și sudul Irakului și, inclusiv, reactualizarea șantierelor pe care le avem pentru companiile românești care acționau înainte în partea de nord, în Kurdistan, și relansarea cooperării cu acele guvernorate, în baza unor înfrățiri care au fost anterior intervenției DAESH.

Care a fost cel mai dificil moment pentru dumneavoastră de când sunteți în Irak?

Fără discuție a fost iunie 2014 când a  intervenit DESH în partea de nord-vest a Irakului.

Cum ați aflat?

Aflasem cu ceva timp înainte pentru că și-au făcut o propagandă foarte agresivă. Ambasada chiar a primit o scrisoare, așa-zisă scrisoare, mesaj din partea DAESH în care am fost solicitați să cooperăm cu ei. Evident că n-am răspuns la treaba asta, dar a luat măsurile pentru retragerea muncitorilor din șantier pe care îl aveam în Mosul. Noi avem pregătite măsuri de reacție pentru orice situație care ar pune sub orice formă în pericol securitatea companiilor românești. Din fericire, spre deosebire de alte țări care nu au fost la de bine pregătite, ambasada a reușit ca împreună cu companiile românești să-i extragem din zonele de pericol.

Cum ați caracteriza această experiență diplomatică în comparație cu alte posturi în care ați activat?

Poate cea mai dificilă situație am avut-o în Bosnia Herțegovina. Sunt unul dintre diplomații pregătiți de diplomația română pentru acțiune în zonele de conflict și post conflict . De asemenea, Angola și experiența pe care am avut-o anterior în Nigeria. Dar poate cea mai apropiată este experiența pe care am avut-o în Bosnia Herțegovina.

Lasă un răspuns